Marea potrivire a adaptarilor la functionare ne determina adesea sa folosim un limbaj care nu ne ajuta sa ajungem la elementele fundamentale. De exemplu, aripile unei pasari nu sunt concepute pentru zbor, ei bine, ele pot parea proiectate, dar sunt acolo pentru ca stramosii pasarilor care aveau aripi mai putin eficiente au fost mancati sau primeau mai putina hrana si, prin urmare, au lasat mai putini descendenti.
Celalalt lucru care este dificil de explicat este sa treci peste faptul ca indivizii nu evolueaza, populatiile o fac.
Formularea folosita in discutarea evolutiei implica adesea actiune din partea subiectului, cand in realitate subiectul nu are niciun rol activ in procesul evolutiv. Cat de mult conteaza acest lucru in experienta ta?
Cred ca aceasta este o problema mare. Se intoarce la opiniile lamarckiene si chiar la ideile de progres si la Marele Lant al Fiintei grecesti, implicand ca exista un fel de ierarhie in natura, ca unele lucruri sunt mai bune decat altele (in timp ce, in realitate, toate speciile vii de astazi au la fel de succes). Face parte din ideea ca organismele sunt active in propria lor evolutie. Ma intorc la comentariul meu anterior ca nu indivizii evolueaza, ci populatiile prin procesul de supravietuire diferentiala.
Cum se aplica evolutia oamenilor intr-un context modern?
Steve Jones de la University College London este ferm ca nu mai evoluam. Supravietuirea diferentiala si succesul reproductiv diferential nu mai au de-a face cu genele noastre si mai mult cu modul in care suntem capabili sa controlam mediul. „Inteligenta noastra complexa” este, totusi, o adaptare programata genetic care ne permite sa facem acest lucru. Transmiterea ideilor si adaptarilor se va face mai mult prin mijloace culturale decat genetice.
Exista inca exemple de evolutie in populatiile umane. Rezistenta la SIDA, de exemplu, schimba fondul genetic, deoarece unii mor si altii supravietuiesc. Cu toate acestea, o speciatie ulterioara este putin probabila, deoarece populatia umana globala este in mare parte mobila si interconectata, izolarea fluxului de gene pentru orice perioada de timp este putin probabila.
Ce adaptare evolutiva ti se pare cea mai uluitoare?
Adaptarea parazitilor care modifica mintea/comportamentul este grozava: pe masura ce isi manipuleaza gazdele primare si secundare, astfel incat unul il mananca pe celalalt si ciclul de viata al parazitilor continua.
Trebuie sa fie destul de multe, dar care este exemplul tau preferat de evolutie pe care il folosesti in predarea ta?
Unul recent foarte frumos vine de la laboratorul lui John Colbourne de la Universitatea din Birmingham. Ei au furnizat dovezi asemanatoare cu Jurassic Park pentru evolutie folosind biologia invierii. Ei sunt capabili sa reanimeze puricii de apa latenti (daphnia) care au mai mult de 1.000 de ani si arata cum au evoluat populatiile moderne pentru a face fata fosforului de la revolutia agricola din Evul Mediu.
Creationismul
De ce crezi ca exista tensiunea dintre creationism si predarea evolutiei?
Cred ca creationistii au o problema. Daca ei accepta biblia ca fiind adevarata, atunci ii determina sa respinga concluziile stiintei, care se bazeaza pe dovezi. Stiinta nu poate incorpora interventii supranaturale aleatorii in lumea naturala. Daca predati acest lucru ca o posibilitate, atunci previziunile si extrapolarile nu mai sunt posibile. Nu poti avea incredere in date.
Cred ca intelegerea problemelor din creationism poate fi utila stiintei, dar trebuie sa fie despre idei si istorie, nu despre procesul stiintei. Banuiesc ca pentru creationistii mai radicali este o chestiune de credinta, iar credinta este ceva ce poti folosi in fata dovezilor contrare. Poate ca vor sa-l invete pentru ca Dumnezeu le spune ca trebuie. In mintea mea nu exista niciun conflict: stiinta este despre dovezi si evaluarea faptelor, religia este despre credinta si revelatie.
De ce crezi ca aceasta „dezbatere” a devenit un subiect atat de aprins?
Cred ca conflictul dintre stiinta si creationism nu trebuie sa fie aliniat cu niciun conflict intre stiinta si religie. Cel din urma poate coexista, dar primul nu.
Religia este un lucru personal. Stiinta este o serie de fapte verificabile care ne ofera o teorie a modului in care functioneaza lumea si poate fi modificata sau alterata pe masura ce apar noi fapte sau interpretari. Orice teorie stiintifica este testabila si poate fi infirmata, inclusiv evolutia. Nu se pot face experimente pentru a infirma o situatie bazata pe credinta, cum ar fi creationismul. Suntem vinovati ca prezentam stiinta ca fiind completa (desi cred ca lipsa de cunostinte a mass-media despre modul in care ne ocupam de incertitudinea in stiinta este partial de vina). A nu sti ceva este un punct forte al stiintei, este pana la urma un proces, nu un corp de cunostinte.
De ce crezi ca este atat de greu pentru multi alti crestini sa gaseasca si sa urmeze o linie similara de rationament pentru a concilia intinderea perceputa dintre credinta lor si evolutia/istoria universului?
Biblia provine dintr-o traditie indelungata a povestirii alegorice evreiesti si nu este menita sa fie luata la propriu. Cred ca problema este cu oamenii care au inradacinate pozitii fundamentale. De ce trebuie sa fie o situatie ori/sau, nu stiu, poate depinde cum au ajuns la sistemul lor de credinte.
