Cultura noastra privilegiaza diferentele de gen. In timp ce pe de o parte barbatii sunt impiedicati sa planga… fetelor mici le este interzis sa raspunda si sunt recompensate pentru ca accepta totul. Sunt pasionat de munca mea. Ma fascineaza sa fiu in terapie si sa fac interventii psihoterapeutice; dar ma bucur si cand imi fac sarcinile „normale”.
De obicei ma ocup de curatenia casei si de comanda, merg sa platesc niste servicii, merg la supermarket sa-mi aprovizionez camara… ca sa numim cateva. In aceste activitati am ocazia nepretuita de a observa… Observarea este cel mai mare instrument al meu pentru ca imi dau seama de multe lucruri care trec brusc neobservate si care sunt foarte interesante pentru ca spune multe despre comportamentul oamenilor.
Va spun: ma plimbam pe culoarele mall-ului in drum spre brutarie… Nu vreau sa credeti ca faina este cea mai mare slabiciune a mea, dar in general e foarte frecvent sa trec. prin acel culoar sa ma umplu de mirosul painii frantuzesti pe care am Aminteste foarte mult de casa bunicii mele paterne. Deodata aud o conversatie care imi atrage atentia. In fata mea era o doamna care se apropia poate de 58 de ani. Ea tragea un carucior, care, sa spun adevarul, era complet gol; Acolo statea o fata de vreo 5 ani. Statea cu ochii spre locul in care se afla aceasta femeie care impingea caruciorul pe tot traseul frigiderelor… cele care au prajituri, mancare preparata si inghetata. Langa caruta era o femeie mai tanara de vreo 24 de ani, mai mult sau mai putin.
Bunica: „Ai fost o fata foarte rasfatata… nu faci asta… ar trebui sa fii bine maniera… saluta pe toti. Sa vedem, de ce nu ai vrut sa-l saruti pe unchiul tau si pe toti ceilalti oameni. . Am spus ca nu ar trebui sa fii lipsit de respect si nepoliticos si sa-i saluti pe toti cu un sarut si o imbratisare… Si n-ai facut-o”
Mama: „Hai sa vedem… Hai sa vedem…, nu ti-am spus ca ar trebui sa-i saluti pe toti cei din familie… O fata care nu o face este o fata urata… La ce vor matusile tale. ziceti verioarele voastre mici, verioarele voastre???Intampinati oamenii cu un sarut si le puteti si imbratisa…ti-am spus mereu si e urat ca nu vrei sa faci asta pentru ca stii … stii ca se vor simti. Cu siguranta se vor simti urati pentru ca nu i-ai salutat asa cum trebuie, vor spune ca atunci nu te-am educat… Trebuie sa saluti bine, trebuie sa saluti asa cum noi te-am invatat huh!”
Este suficient sa spunem care a fost atitudinea acestei fetite de cinci ani cu aceasta dubla hartuire a celor despre care se asteapta sa fie protectorii, deodata s-ar parea ca erau doi paznici care isi revendicau descendenta.
Capul plecat, corpul aplecat, privirea indreptata spre podea, mainile impletite si o mufa pe cale sa iasa, dar cu certitudinea ca daca iese, va fi complet in zadar.
Pe plan social suntem invatati ca trebuie sa salutam oamenii cu un sarut pe obraz, iar mamele sa se asigure ca acest lucru se intampla fortandu-si copiii sa faca acest lucru. Aud constant: „Sa saluta… saruta-i un mic”, „Spune la revedere, saruta-i un mic”. Spune la revedere fiule… da-i un sarut mic” „Hei, intoarce-te si spune la revedere… da-i un sarut mic.” Intotdeauna raspund adresandu-ma mamei: „Nu-ti face griji, e in regula daca nu nu vreau sa ma sarut…”
Nu poate exista un astfel de mesaj „bine-intentionat”, dar extrem de distorsionat. Statisticile ne spun ca ratele mari de abuz sexual au de-a face cu dificultatea pe care o au copiii in a identifica atingerea gresita de cea corecta. Acest lucru se datoreaza faptului ca copiii au fost conditionati sa „dea” saruturi in dreapta si in stanga in favoarea de a fi „educati si bine purtati” si mai presus de toate sa arate ca s-a investit mult in cresterea lor si ca sunt demni sa apartina. familie.
Este important ca mamele sa-si educe copiii si sa le permita sa fie spontane cu emotiile lor. Ei stiu foarte bine pe cine si pe cine sa nu intampine cu sarutari si imbratisari. La acea varsta sunt susceptibile la ceea ce le spune corpul lor si credeti-ma mamici!!! nu au nicio teama, nicio vina daca raspunsul lor il face pe celalalt sa se simta inconfortabil sau inconfortabil, din moment ce sunt cu adevarat atenti la ceea ce simte corpul lor… Sa-i permitem!!!. Lasa-i sa-si valideze propriile emotii, sa fie ei cei care anunta cui permit apropierea si cine nu, doar asa pot invata sa-si identifice emotiile, pot invata sa-si asculte corpul, pot invata sa spuna NU.
Cred ca o strangere de mana ar putea fi cel mai politicos si mai indepartat mod prin care un copil poate exersa sa invete sa socializeze.
UNICEF subliniaza ca adultii care se ocupa de parenting sunt cei care trebuie sa puna in joc capacitatea lor empatica de a intelege si intelege de ce are nevoie un copil si pe care nu le poate exprima prin cuvinte. Toata comunicarea lui se va face prin gesturi, priviri, miscari, lacrimi si chiar zambete si atunci cand nu-i place ceva, va folosi aceste stiluri de comunicare pentru a-si exprima respingerea sau acceptarea…
In sfarsit, daca ne dorim adulti responsabili, congruenti si increzatori in sine, este important sa-i invatam pe copii sa invete sa-si autoregleze emotiile, sa stie ce sunt, cum se numesc, cum se manifesta in corp si mai tarziu cum sa digerati-le, transformati-le si invatati despre ele pentru a avea acel raspuns adecvat in cadrul procesului de socializare. Dar, de asemenea, important este cum se simte fiul nostru in legatura cu asta.
O sarcina grea… Misiune excelenta… Asa ca vom fi principalii protagonisti in dezvoltarea emotionala a copiilor nostri… Fructele care vor veni din acest semanat, din aceasta recolta te vor face sa simti ca ti-ai implinit misiunea de a FI PARINTE!!!
