Intrebat de ce unele banci remunereaza economisirea in valuta mai bine decat economiile in lei, desi dobanda-cheie a BCE se situeaza la 1%, iar cea a BNR de 5,25%, presedintele executiv al UniCredit Tiriac Bank, Rasvan Radu, apreciaza ca nu pentru toate bancile piata de swap e foarte lichida. El adauga ca o piata de swap iti impune anumite limite. Si sunt banci care au deficite structurale mai mari. De fapt, multe dintre bancile romanesti se confrunta cu deficite, remarca Rasvan Radu, pentru ca au acordat mai multe credite in moneda straina decat in moneda nationala si, in general, pentru toate bancile portofoliul de depozite in lei este mai mare decat cel in valuta
In conditiile in care noul guvern s-a exprimat pentru o redresare a nivelului castigurilor salariale, iar un segment important e cel al personalului bugetar, in ce masura credeti ca se poate armoniza politica monetara cu masurile Executivului?
In primul rand cred ca vorbim de relaxarea conditiilor salariale numai pentru bugetari, pentru ceilalti, din cate stiu, nu exista un plan de redresare, si dinamica remuneratiilor depinde de evolutia economiei si de performanta companiilor. Deci ne referim doar la o crestere a salariilor in sectorul bugetar. In legatura cu asta pot sa va spun ca atat timp cat Guvernul se mentine in limita indicatorilor macroeconomici agreati, in special a tintei de deficit bugetar, nu cred ca exista un impact semnificativ. Fireste ca aici se poate pune o alta intrebarea: Daca tot ajungem la aceasta tinta de deficit, ce e cel mai bine sa facem cu bani? Eu cred ca trebuie gasite si surse pentru o stimulare a dezvoltarii. Asta pentru ca intreprinderile din Romania reprezinta motorul dezvoltarii economice si din impozitele platite de ele se asigura banii pentru cresterea salariilor bugetarilor. Foarte curand trebuie sa privim si in aceasta directie, a gasirii unor stimuli pentru agentii economici.
Puteti sa ne spuneti concret la ce stimuli va ganditi?
De exemplu, pentru ca tot s-a discutat in ultima vreme, scaderea CAS la angajator cred ar fi o masura extraordinar de importanta pentru mediul economic. Poate nu atat ca impact material, cat psihologic. Ar consolida increderea la nivelul agentilor economici.
In ce masura pretul activelor imobiliare va fi mai bine sustinut prin masurile pe care intentioneaza sa le ia noul guvern?
Pretul imobilelor nu va fi semnificativ influentat. Cu alte cuvinte, cred ca majorarea salariilor bugetarilor nu se va reflecta intr-o crestere a preturilor activelor imobiliare si nu se va vedea foarte mult nici in consum.
In acelasi timp insa, e posibil ca pentru cei care au probleme cu plata ratelor sa reprezinte o usurare…
Absolut, ceea ce se poate imbunatati este performanta serviciului datoriei. Sunt de acord ca acest indicator poate fi influentat, dar nu pretul activelor, care reprezinta garantia datoriei.
Considerati ca pot fi luate masuri suplimentare din punct de vedere sistemic, respectiv de catre Banca Nationala a Romaniei, pentru reglarea lichiditatii in valuta a bancilor romanesti?
Atunci cand discutam de lichiditate si de Banca Nationala, cred ca in primul rand ar trebui sa vorbim de lichiditatea in lei. Si dupa cum se vede in ultima perioada, lichiditatea in sistemul bancar se afla sub o anumita presiune, cu atat mai mult cu cat e neuniform distribuita – unele banci au lichiditate suficienta, iar alte banci se confrunta cu deficite destul de mari. Iar necesitatile acestora din urma duc la cresterea preturilor de atragere a depozitelor din piata, care, mai departe, se reflecta in pretul finantarilor acordate in economie. Cu atat mai mult cu cat bancile se gasesc acum si sub constrangerea indicatorului credite/depozite. Cred insa ca se pot face pasi pentru imbunatatirea lichiditatii pe piata interbancara si unul dintre acestia ar putea fi initierea de operatiuni repo – de refinantare – pe termen mai lung. Daca ne referim strict la lichiditatea in valuta, trebuie sa precizez ca, daca exista lichiditate in lei si piata de swap functioneaza, exista si lichiditate in moneda straina. Asadar, BNR poate ajuta si interveni doar in momentul in care piata de swap nu functioneaza. Si atunci, da, are un rol determinant in asigurarea continuitatii lichiditatilor in valuta. Sigur, poate interveni in asigurarea echilibrului monetar si cu ajutorul unei alte parghii, cum ar fi reducerea rezervelor minime obligatorii (RMO).
Va marturisesc ca la RMO m-am gandit atunci cand v-am intrebat ce masuri de reglare a lichiditatii in valuta pot fi luate. Asta in conditiile in care RMO in valuta sunt mai mari decat cele in lei
Sunt mari, da. Dar are importanta nu doar dimensiunea, ci si costul remunerarii RMO. Repet insa: lichiditatea trebuie privita ca ansamblu, cata vreme avem o piata de swap lei-valuta functionala. E o chestiune de cost in prima instanta si abia apoi putem discuta problema lichiditatii pe piata valutara, daca nu functioneaza piata de swap. Iar lichiditatea se poate asigura, de exemplu, si prin acceptarea altor tipuri de active drept colateral la operatiunile repo, cum ar fi obligatiunile municipale.
Apropo, ce parere aveti de ideea ca BNR sa ia in considerare la RMO numerarul – bancnotele din casierii -, ceea ce le-ar permite bancilor sa-si creeze spatiu de manevra la nivelul valutei de cont, principala zona unde vor sa fie lichide?
Sunt multe sugestii care se pot face, n-as vrea sa ma opresc la una sau la alta. E necesara o prioritizare a lor, pentru ca in mod clar nu se pot aplica toate si importanta este si posibilitatea implementarii lor.
Considerati ca datoria publica a Romaniei trebuie finantata preponderent in moneda locala sau in valuta?
In masura in care se pot accepta termene lungi la dobanzi convenabile ar trebui finantata preponderent in moneda nationala.
Cu alte cuvinte, daca BNR sustine ca e prudent ca persoanele care doresc sa se imprumute sa o faca in lei, moneda in care au veniturile, aceasta regula ar trebui sa fie valabila si pentru stat, care are cea mai mare parte a veniturilor in lei? Aceasta e o paralela buna. Cred ca si companiile se afla in aceeasi situatie. Sunt multe companii care au necesitati de finantare in special pentru investitii pe termene lungi, care sunt dificil de asigurat la preturi competitive in moneda locala. De aceea ele prefera sa acceseze credite de investitii in valuta si pentru finantarile pe termen scurt sa accepte de multe ori finantarile in lei. Si cred ca acesta este un comportament echilibrat. Sa se imprumute pe termen lung in valuta, cu atat mai mult cu cat exista o tinta de aderare la euro, iar pe termen scurt sa se finanteze in moneda in care desfasoara operatiunile. Pentru ca, in sine, imprumutul intr-o alta moneda decat aceea in care isi desfasoara operatiunile reprezinta o operatiune care comporta riscuri.
Ati adus in discutie obiectivul de trecere la euro in 2015. Se poate conchide ca multe companii iau credite in moneda europeana, pentru ca cea mai mare parte a perioadei pana la scadenta se va derula in interiorul zonei euro?
Eu nu cred ca motivul pentru care au luat credite in moneda straine e dat de orizontul de asteptare oferit de autoritati pentru trecerea la euro in 2015. Parerea mea este ca finantarile in euro au fost accesate in principal datorita pretului competitiv si a disponibilitatii maturitatilor pe termen mai lung. Intr-adevar, ce pot crede este ca atat persoanele fizice, cat si companiile au acceptat riscul de a se imprumuta in moneda straina tocmai pentru ca orizontul de asteptare ar fi scurt. Dar si daca ar fi fost ceva mai lung, tot s-ar fi imprumutat in valuta, chiar daca si-ar fi luat un risc mai mare.
Considerati ca piata locala va putea deveni un partener stabil pentru emisiunile de bonduri ale bancilor?
Pe termen scurt, nu cred. Pe termen mediu si lung – da.
Imprumuturile „Prima Casa” beneficiaza de garantie guvernamentala, la fel ca titlurile de stat. N-ar trebui sa fie si ele tranzactionate pe Bursa?
Nu exista legatura intre creditele „Prima Casa” – garantate de stat – si emisiunile de titluri ale statului. In primul rand datorita maturitatii. „Prima Casa” este un program pe termen lung, in timp ce titlurile de stat sunt, in general, emisiuni pe termen scurt. „Prima Casa” este un credit in sine, care trebuie mentinut pana la scadenta. Titlurile de stat reprezinta un instrument ce poate fi negociat pe piata secundara. Deci exista diferente majore, care fac incomparabile cele doua instrumente.
Stati un pic, dar de ce trebuie mentinute imprumuturile „Prima Casa” pana la scadenta, daca exista produse similare care se tranzactioneaza? De ce nu poate deveni si „Prima Casa” un produs tranzactionat?
In primul rand, pe piata locala nu exista produse similare care se tranzactioneaza. Deci ar trebui deschisa o alta piata. Teoretic, ea poata aparea, dar n-a aparut. In al doilea rand, dobanda pentru „Prima Casa” este redusa, ceea ce restrictioneaza posibilitatea tranzactionarii, in conditiile in care clientul de „Prima Casa” nu are neaparat alte genuri de operatiuni pe baza carora sa genereze venituri suplimentare. De altfel, nici piata titlurilor de stat nu este inca foarte lichida la nivel de piata secundara… Daca ar fi sa prioritizam, cred ca foarte important acum ar fi sa existe o piata a obligatiunilor acoperite de active, pentru ca ceea ce se vede clar este ca bancile au nevoie de surse de finantare in aceasta perioada. Cu cat acest gen de piata apare mai repede, cu atat este mai bine.