sibiu

Sibiu – un oras mistic si incarcat de cultura

Desi am trecut bine de aburii adolescentei, ma indrept pentru prima oara catre Sibiu. Am emotii recunosc… Drumul imi este complet necunoscut de la Brasov incolo. Orasul si-a creat o imagine de mistic si incarcat de cultura in mintea mea, iar oboseala celor 8 ore de condus incepe sa isi spuna cuvantul.

Intru in Sibiu si nu mi se pare cine stie ce. Intrarea se aseamana cu orice localitate rurala din zona aceea a Ardealului. Case sasesti, inguste si adanci, vechi dar ingrijite, spatii aerisite, lume calma…. Pana am reusit sa ne facem cazarea la hotel se lasase deja seara. Nerabdator sa vad ce este asa mare valva pe tema Sibiului, am luat-o la pas, incet prin orasul care a fost Capitala Culturala Europeana in 2007. Primele impresii? Alta lume! Alta tara! Alt film!

Oamenii civilizati, strazile curate ale centrului, zonele turistice exceptional ingrijite, lumini peste lumini, multi oameni si stare boema. Centrul Sibiului este complet pietonal si  acolo se poate circula fara istericale balcanice, injuraturi romanesti si tipete. Lumea e cu adevarat civilizata. Exista reguli, iar totul decurge cu respectarea acestora fara sa comenteze nimeni nimic. Terasele incep sa isi intinda tentaculele in noapte, asteptandu-si clientii dornici de o palavra relaxata si o bere rece. Manelele nu se aud pe nicaieri, in mod ciudat, iar pe jos este asa cum trebuie sa fie….Curat! Sibiul este un vis frumos, construit parca intr-o realitate virtuala. Muzeul Brukenthal, Piata Mare sau Piata Mica, Piata Huet sau Turnul cu ceas, Primaria sau Episcopia, Strada Nicolaie Balcescu, sau Strada Mitropoliei, toate ingrijite, curate, luminate, ca intr-un basm din copilarie ce isi asteapta printii si printesele cu alaiele lor deosebite.

Obositi ne asezam si noi la o terasa pentru a savura o bere intr-un pahar aburit. Sibiul noaptea este superb. A doua zi ne indreptam catre marginime cu o escala in Dumbrava Sibiului. Dumbrava este o zona rezidentiala orasului in care se gasesc Gradina Zoologica si Muzeul Taranului. Un parc foarte mare in care te poti plimba linistit, ori pe aleile amenajate, ori pe aleile batatorite de pasul omului prin padurea imprejmuitoare. Lacul central da o a treia dimensiune Dumbravii completand cerul deschis si pamantul plin de copaci, plante, gazon si mici animalute pe care le poti intalni la tot pasul. Mori de vant vechi din diverse zone ale tarii, Hanul cu terasa unde poti bea sau manca ceva traditional, mica expozitie de atelaje destinate diverselor activitati umane, toate la un loc dau o stare de liniste Universala.

A treia zi, inainte de plecare am vrut sa vad Sibiul si ziua. Am mers in zonele locuibile ale Sibiului iesite cumva din aria turistica a orasului. Desi nu se compara cu zona centrala, fata de care se vede o grija aparte, restul orasului pare desprins dintr-un melanj de medieval si modern. E mare lucru sa vezi intre case monumente de patrimoniu, trecand lin o Alfa Romeo Spyder foarte moderna, sau oameni venind pe aleile pavate ce despart casele vechi sasesti, de la cumparaturi, cu pungi de Billa in mana. Am vazut si Piata aurarilor, Casa Calfelor, zidul cetatii Sibiu, Episcopia, Podul Mincinosilor si pot insira aici mult si bine tot ceea ce este de vazut in aceasta “alta lume”. Am plecat de la Sibiu promitandu-mi ca ma voi intoarce curand. In retrovizoare, Muntii Fagaras cu ale lui creste inca inzapezite se indepartau maiestuos luandu-mi sufletul cu ei.

Da recunosc, sufletul meu a ramas la Sibiu, si nu am sa ii permit acestui oras sa mi-l pastreze prea mult timp fara sa ma intorc sa mi-l recuperez…..