Sunt tot felul de povesti a caror morala spune ca daca iti doresti ceva suficient de mult, se va intampla. Astazi, ca sunt la un pas de “a mi se intampla”, am zis sa povestesc cum arata “suficient de mult” pentru mine.

Cand am aflat ca Alexandra pleaca in Brazilia pentru un an (ea era in clasa a X-a si eu eram in anul I) mi-am dorit sa ma fi nascut mai tarziu sau sa fi existat “si pe vremea mea” o astfel de oportunitate de exchange. De fapt, de cand eram eu in clasa a X-a visam la 2 ani intr-un colegiu international, in Mexic.

Era ceva ce ma atragea teribil la felul de a fi al oamenilor din America Latina si inevitabil ajungeam sa dansez cu ei la conferinte internationale, sa ajung la festivalul latin in mijlocul Londrei, sa ma uit la transmisiunile live de la carnavalul de la Rio sau la meciurile de fotbal cu nationala Braziliei.

Aceasta mica “dorinta” s-a transformat in zeci de momente de apropiere cu acel continent. Cand invata Alexandra portugheza ma uitam si eu la “Morangos com acucar” si mai tarziu la “O Clone”; ma straduiam sa inteleg sau sa pronunt cuvinte si expresii. Desi invatasem si spaniola si imi doresc sa vad Mexic, Argentina, Venezuela si Chile, Brazilia a fost mereu privilegiata. Alexandra s-a intors cu concluzia “ai grija ce moment alegi ca sa te duci, pentru ca sigur iti vei dori sa nu te mai intorci”. Prietena mea, care e acum in Guatemala, are aceleasi ganduri ca si mine in legatura cu Brazilia, asa ca lista de calatorii impreuna, facuta de noi prin 2007, cuprinde vreo 20 de tari si incepe cu Brazilia.

Anul trecut, de ziua mea, le ceream prietenilor sa-mi recomande locuri in care au fost sau locuri in care si-ar dori sa mearga. Inevitabil, pe primul loc, cu vreo 4 sau 5 recomandari e Brazilia, asa ca pe site am ales o fotografie cu statuia “Cristo Redentor” de pe colina Corcovado din Rio de Janeiro. Tot anul trecut, apare pe viajoa.ro primul articol despre Brazilia – “Brazilia vazuta prin ochii unui roman”. Comentariul meu? – “Vreau si eu in Brazilia!” 

Mai am de asteptat 2 luni, 10 zile si 5 ore pana sa urc in avionul spre Rio de Janeiro, asa ca as putea oarecum sa declar ca “asteptarea a luat sfarsit”. Dupa aproape 10 ani in care am zis “as vrea sa-mi iau bilet de avion catre”, a venit momentul de “mi-am luat bilet de avion spre Rio de Janeiro”.

Calatoria o sa semene destul de mult cu mine – jumatate gandita, jumatate salt in gol – va avea multe experiente CouchSurfing, momente inspirate din ghidul “Cum sa calatoresti ieftin” si va fi despre prietenie si intelegerea unui oras si a culturii unui popor.

Daca aveti un gand pentru Brazilia (Rio de Janeiro, Salvador, Sao Paolo, padurea amazoniana), vreti sa aflati lucruri despre un loc anume, un fel de mancare, un dans, o cafenea, stiti hosteluri sau aveti prieteni pe care vreti sa ii salutam : )… nu ezitati! Asteptam recomandari si tinem pumnii pentru calatoria pe care o asteptati de mult!