Economia globala este cuprinsa de o criza a sanatatii. Am vazut guvernele din intreaga lume raspunzand crizei economice si de sanatate intr-o maniera rapida, dar in mare parte necoordonata, ceea ce nu este surprinzator, avand in vedere ca nu exista un raspuns politic „unic pentru toti” la aceasta situatie.
La un capat al spectrului de raspuns politic a existat o abordare care a incercat sa minimizeze daunele economice ale COVID-19, permitand virusului sa treaca prin populatie (relativ) necontrolat, cu consecinta unei astfel de abordari sa fie un rezultat mai slab pentru sanatate cu stres asupra sistemului de sanatate. O abordare alternativa a fost aceea de a adopta o incetinire intentionata a economiei, conceputa de guvern, pentru a gestiona riscurile pentru sanatate. Aceasta abordare a implicat, in general, inchiderea frontierelor, introducerea masurilor de distantare sociala si carantina si interzicerea activitatilor specifice.
Incepem deja sa vedem modul in care aceste diferite strategii de sanatate trec catre economia reala din diferite tari si teritorii. Totusi, ceea ce ramane incert este cat de puternica va fi contractia activitatii economice si a ocuparii fortei de munca pe termen scurt si, invers, cand si cat de repede va reveni activitatea economica si ocuparea fortei de munca.
In incercarea de a raspunde la aceste intrebari, este de asemenea important sa se ia in considerare daca structura macro a unei economii este probabil sa fie afectata; ce componente ale PIB-ului sunt cele mai afectate; cum arata profilurile de recuperare; si cum are impact politica guvernului asupra structurii? Toate aceste probleme au fost luate in considerare fie explicit, fie implicit (PDF 50 KB) in urmatoarea analiza.
Scenariul central incorporeaza o ipoteza optimista ca cea mai grea a crizei de sanatate pe care le – am fost toate grappling cu varfuri pentru cele mai multe tari si teritorii din T2 2020 si incepe economia mondiala pentru a recupera incepand cu T3 2020; intrucat scenariul de dezavantaj permite o perspectiva mai pesimista in cazul in care virusul COVID-19 reapare in multe economii intr-un al doilea val (sau primul val extins), iar diferitelor tari si teritorii li se cere sa adopte masuri de blocare partiala din nou in trimestrul III 2020 si calea de recuperare este mai mica decat cea presupusa in cazul central.
Descoperiri cheie
Ca o consecinta a crizei de sanatate COVID-19 si a perturbarilor globale ulterioare ale ofertei agregate si ale cererii agregate, se asteapta ca PIB-ul mondial sa scada brusc in prima jumatate a anului 2020, scenariile KPMG Central si Downside aratand caderi reale de 11% si, respectiv, 12% intre trimestrul decembrie 2019 si trimestrul iunie 2020.
Calea de redresare modelata in aceasta analiza arata ca PIB-ul mondial nu se asteapta sa revina la nivelurile din decembrie 2019 pana la sfarsitul anului 2021Q2 in scenariul central si in 2021Q3 pentru scenariul de dezavantaj.
Se asteapta ca diferite tari si teritorii sa experimenteze cai de recuperare divergente, cu forma acelei cai pentru fiecare locatie influentata de interactiunea dintre experienta lor in continerea si gestionarea raspandirii COVID-19 si caracteristicile socio-economice de baza ale fiecarei tari sau teritorii.
Analiza a aratat ca tarile expuse comertului ar putea dura proportional mai mult pentru a se recupera in scenariul in care pandemia C19 devine extrasa comparativ cu statele mai putin expuse la comert. Pur si simplu, cu cat pandemia continua mai mult, cu atat devine mai daunatoare comertului mondial.
