Expansiunea telefoanelor mobile in Africa a fost una dintre povestile de succes ale ultimelor decenii, transformand vieti printr-o comunicare mai buna si servicii bancare simplificate.
O investigatie Observer a activelor Vodafone din Africa de catre Finance Uncovered a ridicat semne de intrebare serioase cu privire la transparenta si procesele prin care companiile occidentale au intrat pe piata africana de telecomunicatii.
Operatorii occidentali trebuiau adesea sa decida intre acceptarea includerii guvernului in proiect sau cedarea unui numar semnificativ de actiuni „investitorilor locali” daca doreau sa patrunda pe piata unei anumite tari. Modul in care guvernele isi selecteaza partenerii pare controversat si a ridicat intrebari cu privire la modul in care sunt structurate tranzactiile.
Ancheta Finance Uncovered a relevat ca, in anumite cazuri, membrii elitei politice si-au asigurat actiuni la companiile subsidiare ale Vodafone cu fonduri furnizate chiar de Vodafone. Acordurile de acest tip pot parea ciudate celor din afara, dar sunt legale, iar pentru norocosii care au reusit sa obtina aceste acorduri, beneficiile au fost mari.
Corporatia Financiara Internationala, parte a Bancii Mondiale, estimeaza ca veniturile legate de telefoanele mobile in Africa sub-sahariana au crescut de la 100 de milioane de dolari in 1995 la 40 de miliarde de dolari in 2015.
In septembrie anul trecut, Vodafone a obtinut 1.100 de milioane de dolari (circa 942 de milioane de euro) doar cu vanzarea a 5% din principala sa subsidiara din Africa, Vodacom Group. Luna precedenta, Vodacom Tanzania a obtinut 213 milioane de dolari (circa 183 milioane de euro) cu vanzarea a 25% din actiunile sale. IPO, cea mai mare de pe bursa Dar es Salaam, a fost o realizare pentru unul dintre cei mai bogati oameni de afaceri din Tanzania, Rostam Aziz.
Rostam Aziz: cel mai mare beneficiar din Tanzania
Descendent dintr-o familie de afaceri de succes, cu interese in minerit, agricultura, porturi si mass-media, Aziz a fost ales in Camera Reprezentantilor in 1994 si a devenit trezorierul national al partidului de guvernamant dupa ce a finantat si gestionat campania prezidentiala de succes a lui Jakaya. Kikwete in 2005.
Doi ani mai tarziu, in 2007, „influenta extraordinara” a lui Aziz a fost dezvaluita intr-un cablu al ambasadei SUA care a aparut ulterior pe WikiLeaks. Telefonul citeaza un politician care a spus despre Aziz: „Nu stiu ce putere magica are acel tip, dar el este cel care trage sforile din spatele puterii”.
A demisionat din functia de deputat in 2011, pe fondul acuzatiilor de coruptie pe care Aziz le-a negat insistent. La acea vreme, Aziz a sugerat ca acuzatiile erau lipsite de temei si provin de la politicieni rivali. „Am decis sa renunt la toate functiile mele de conducere din partid. Decizia mea se bazeaza pe o constiinta curata cu acesti politicieni tabloizi si sa-mi petrec timpul concentrat pe afacerile mele”, a declarat Aziz in discursul sau de demisie.
Pe atunci era deja un om foarte bogat. Compania lui Aziz a achizitionat un pachet de 10% din Vodacom Tanzania in 1999. In urmatorii opt ani, Aziz a crescut la 35% prin intermediul a doua companii, Mirambo si Caspian.
Conform regulilor obisnuite pentru actionarii Vodacom Tanzania, investitorii locali precum companiile Aziz au fost obligati sa imprumute operatorului de telecomunicatii bani pentru a-l ajuta sa-si infiinteze retelele. Dar Vodacom a imprumutat si companiei lui Aziz milioane de dolari pentru a-l ajuta cu acele obligatii.
Vodafone spune ca in 2012 compania lui Aziz ii datora lui Vodacom 52,2 milioane de dolari. Doi ani mai tarziu, compania a vandut jumatate din actiunile sale pentru 240 de milioane. Proprietatile sale l-au catapultat pe Aziz pe lista Forbes a miliardarilor mondiali. Acum, Vodacom Tanzania vrea sa cumpere restul actiunilor Aziz, aducand un alt venit mare.
Vodafone spune ca intelegerea din 1999 cu Aziz a avut loc inainte ca acesta sa detina controlul majoritar al grupului Vodacom si ca nu a fost „implicat in tranzactie”. Pana in 2006 era proprietarul a jumatate din grup si a ajuns sa-l controleze.
Vodafone si Kenya
Vodacom Tanzania nu este singurul activ Vodafone din Africa care a adus profituri mari actionarilor minoritari bine conectati. In 1999, guvernul kenyan al lui Daniel arap Moi a permis companiei Vodafone Kenya sa cumpere 40% din operatorul public de telecomunicatii, Safaricom, pentru 42 de milioane de dolari (aproximativ 36 de milioane de euro).
Ulterior a reiesit ca Vodafone a oferit „consiliere si asistenta” pentru a asigura investitia unei companii inregistrate in paradisul fiscal din Guernsey numita Mobitelea.
In 2001, Vodafone a acordat Mobitelea optiuni de cumparare a Vodafone Kenya la preturile din 1999, permitandu-i sa cumpere participatii la Safaricom. Finance Uncovered estimeaza ca aceste optiuni au adus Mobitelea profituri de aproximativ 51 de milioane de dolari (aproximativ 43 de milioane de euro) in 2009, o reflectare a succesului imens al Safaricom.
Implicarea Mobitelea nu a iesit la iveala decat in 2007, cand guvernul kenyan a facut publica o parte din actiunile Safaricom si a fost nevoit sa publice o lista cu toti actionarii. Cine se afla exact in spatele companiei nu a fost inca facut public. Se speculeaza ca persoane apropiate fostului presedinte Moi ar fi beneficiat de acord.
Dupa ce parlamentarii kenyeni si-au exprimat ingrijorarea cu privire la un posibil caz de coruptie legat de Mobitelea, Oficiul Britanic Antifrauda (SFO) a apelat la Vodafone pentru mai multe informatii. Vodafone spune ca a lucrat indeaproape cu SFO pentru a livra documente si informatii legate de cine se afla in spatele Mobitelea si ca SFO a decis sa nu actioneze. Cu toate acestea, in ciuda faptului ca a furnizat informatii catre SFO, Vodafone spune ca nu a fost obligata legal sa dezvaluie public identitatea proprietarului Mobitelea din motive de confidentialitate comerciala.
Aceasta explicatie a infuriat multi kenyeni. John Githongo, renumitul erou anticoruptie si presedinte al Centrului Africa pentru Guvernare Deschisa, se declara ingrijorat de faptul ca adevaratii beneficiari din spatele Mobitelea nu au fost niciodata identificati public.
„Acoperirea de presa a acestor tranzactii continua sa lase un gust amar”, spune Githongo. „Cum ar reactiona mass-media si ONG-urile din Marea Britanie la aceleasi practici daca ar avea loc in Marea Britanie?”
Vodafone in Mozambic
Se stie putin mai mult despre actionarii operatiunilor Vodafone din Mozambic. In 2007, Vodacom Mozambique a cedat aproape un milion de dolari catre Emotel, o companie de telecomunicatii apartinand bratei economice a Frelimo, partidul de guvernamant al tarii, pentru a permite guvernului sa isi indeplineasca obligatia de a fi actionar de 3% al operatorului de telecomunicatii.
Vodafone spune ca guvernul i-a spus lui Vodacom ca, daca vrea sa opereze in tara, trebuie sa colaboreze cu Emotel. Vodafone spune ca tranzactia sa precede achizitionarea controlului majoritar al grupului Vodacom si ca nu a facut parte din tranzactie.
Un alt actionar a fost Intelec, companie care gestioneaza interesele de afaceri ale lui Armando Guebuza, presedinte al Mozambicului pana in 2015, si unul dintre cei mai bogati oameni din tara.
Un al treilea actionar a fost Whatana Investment Group, o companie de investitii condusa de Graca Machel, vaduva lui Nelson Mandela. Primul ei sot fusese Samora Machel, presedintele Mozambicului pana la moartea sa in 1986.
O procedura comuna
Expertii financiari subliniaza ca companiile straine sunt adesea obligate prin lege sa listeze un investitor local ca actionar daca doresc sa intre pe piata unei tari. Cu toate acestea, in unele cazuri, tranzactiile necesita niveluri de finantare care sunt adesea in afara accesului majoritatii investitorilor locali, ceea ce inseamna ca companiile straine nu au de ales decat sa ofere oportunitati de creditare pentru ca capitalul in cauza sa fie achizitionat.
Vodafone insista ca toate imprumuturile au fost oferite in conditii comerciale normale si in conditii de concurenta, cu dobanda la nivelul comercial obisnuit. Compania spune ca „a implementat masuri specifice de conformitate si guvernanta” atunci cand a avut de-a face cu „oameni expusi politic”, asa cum le-a numit compania.
Un purtator de cuvant al Vodafone a declarat: „Problemele ridicate sunt de natura istorica (in cazul Keniei, datand din 1996), tranzactiile initiale precedand in mare parte echipele noastre actuale de management, in unele cazuri cu multi ani. Personalul implicat in aceste tranzactii si care ar fi putut fi in masura sa ofere informatii si context de mare relevanta declaratiilor si intrebarilor dumneavoastra, nu mai sunt angajati nici ai Vodafone, nici ai Vodacom”.
Fostul presedinte al comitetului de conturi publice, Margaret Hodge, deputat laburist, a pus sub semnul intrebarii actiunile Vodafone, spunand ca ar fi putut face mai mult pentru a se asigura ca africanii obisnuiti au beneficiat de tranzactii.
„Vodafone nu ar trebui sa se tina de nas in timp ce cei mai bogati din Africa se imbogatesc”, a spus Hodge. „Ar fi putut sa-si foloseasca puterea pentru a se asigura ca acolo unde existau reguli locale de proprietate, oamenii obisnuiti ai tarii sa beneficieze, mai degraba decat elita bogata”.
