Doua minute de sfintenie

0
22

Legendele, batrne ct crestinismul, se tes de veacuri n jurul locurilor sfinte. Aici, ntre Marea Moarta si pustiul prafos din Nazaretul Galileii, a trait Fiul lui Dumnezeu. Aici s-a rugat pentru oameni, a patimit si a murit, ca sa nvie apoi, ridicnd prin suferinta Sa pacatele lumii. Si iscnd o noua religie. Si de atunci, de doua mii de ani, minunile sfinte se tot repeta fara ca nimeni, niciodata, sa le fi putut explica n locurile Sfinte miracolele sunt peste tot. Lucrul cel mai greu nu e sa le afli. Ci sa le vezi cu ochii tai. Sa ai norocul sa fii acolo n minutele ntmplarilor divine.

Cel mai singuratic loc de pe Pamnt.

Daca ti vei nchipui cumva Mormntul ca pe un loc singuratic, pierdut undeva printre stncile Ierusalimului, te nseli. Mormntul lui Hristos este cuprins ntre zidurile unei biserici uriase, care, vazuta de la distanta, seamana cu o fortareata medievala. E o biserica nauntrul altei biserici. Ziduri imense, ocrotind o multime de oameni si de locuri. Piatra peste piatra, un galbui-rosietic obosit, ascunznd de secole misterele unei lumi. La dreapta, undeva departe, naltat peste turla marii biserici, se vede n lumina apusului vrful Taborului. Djeber Tor (Muntele Taurului), cum i spun arabii, este, poate, cel mai singuratic loc de pe Pamnt. n vrf, pe piatra golasa, ridicata la vreo 600 de metri n mijlocul nisipurilor, complet izolata, fara nicio legatura cu ceilalti munti ai Galileii, Iisus s-a schimbat la fata cu 40 de zile naintea Patimilor Sale. Dupa ce patrunzi nlauntrul zidurilor Bisericii Mormntului esti nconjurat doar de tacere. O liniste grea, ca o masa imensa de piatra. Lumina soarelui patrunde greu, si ntunericul este alungat numai de galbenul auriu al candelelor. Aici se afla chiar locul unde Mntuitorul a fost rastignit, culmea vechii Golgote, masa de stnca pe care a fost uns cu mir Trupul Sau dupa coborrea de pe cruce si Sfntul Mormnt, marturia peste milenii a celei mai cumplite Patimiri. n organizarea moderna, biserica si administrarea Mormntului sunt mpartite n mod egal ntre marile biserici crestine: ortodoxa, romano-catolica, greaca, armeana, etiopiana, siriana si copta.

Noaptea de jale, dar si de bucurie

Pentru a fi martorul uluitorului mister al ivirii Sfintei Lumini, trebuie sa ajungi acolo n seara dinaintea nvierii. Daca nu ai acreditare de jurnalist sau nu esti de la vreo televiziune, devine o adevarata aventura sa intri n noaptea aceea n biserica. Mii de oameni vor sa faca acelasi lucru si cei care nu pot patrunde ramn ca o mare vie, tacuta si ntunecata, n jurul bisericii. Multi stau lnga Mormnt de cteva zile, rugndu-se si postind. E noaptea dinaintea celei mai mari Sarbatori a crestinatatii. Noaptea cea mai plina de jale, dar si de bucurie. n orele acestea, atunci, la nceputuri, parea ca nu mai exista speranta, iar credinta celor care-l urmasera pe Iisus murise odata cu El. Hristos rastignit sfrsise pe cruce strignd Doamne, de ce m-ai parasit? si acum era nchis nlauntrul mormntului. Mntuirea prin ridicarea pacatelor omenirii parea pierduta pentru vecie. Se spune ca, n acele momente, ucenicii Lui s-au ndoit cu totii ca Acela pe care l urmasera era Cel adevarat. Poate nici nsasi Sfnta Fecioara Maria nu mai stia daca cel zamislit din trupul ei era cu adevarat Fiul lui Dumnezeu…

Lumina Lina, Sfintei Slava

Acum, la doua milenii distanta n timp, se repeta aidoma, n fiecare an, ritualul transmis de generatii. Ritualul sacru n asteptarea Luminii, cel fara de care minunea nu s-ar produce. Se aude muzica psaltica. Vocile tuturor se amesteca sub cupola bisericii. Se cnta Prohodul. Spre deosebire de noaptea nvierii din tara, aici, la Ierusalim, misterul ivirii Luminii care nu arde se petrece la lumina zilei. Caldura aruncata direct dinspre adncimile desertului a devenit a devenit sufocanta. E aproape de miezul zilei. ncepe miracolul nvierii. Se ia epitaful de pe marea Piatra a Ungerii, locul unde Iisus a fost uns cu mir, si se ncepe nconjurul Bisericii Mari a nvierii. Capetele tuturor sunt plecate, ritmul e lent, pas dupa pas, asa cum suna cuvintele rugaciunii pentru cei morti. Cnd se ajunge iarasi la gura Sfntului Mormnt, epitaful cioplit e asezat n pragul sau. E Smbata Mare. nca de dimineata a fost pregatita, n pragul Mormntului, ceara cu care se va sigila intrarea. Mormntul este controlat de autoritati pentru ca nauntrul sau sa nu existe vreo sursa ascunsa de foc. Apoi intrarea este nchisa si cele doua usi sculptate sunt sigilate cu peceti mari de ceara rosie. Sigiliile sunt un simbol al lespezii ce a fost asezata la gura Mormntului acum 2000 de ani, dupa coborrea lui Hristos n pestera scobita n stnca. Ceara e pusa de reprezentantii bisericilor crestine si administratiei Ierusalimului. ncepe nconjurul Mormntului Sfnt. Fumul de tamie si mirosul parfumat al mirului acopera tot locul. Alaiul e impresionat Sunt aici toti marii arhierei ai lumii crestine, n straie brodate, cu nsemnele puterii lor, mitrele si crjele episcopale acoperite cu aur si batute n pietre scumpe. n fata paseste Patriarhul Ierusalimului, Teofilos. Mormntul este nconjurat de trei ori, simbolul Sfintei Treimi, n vreme ce vocile se ridica nalt si grav, spre boltile de piatra nnegrite de veacuri: Lumina Lina, Sfintei Slava, Lumina Lina, Sfintei Slava Este ora unu, dupa ora veche. Dupa cea noua, e 12 ziua. ntregul alai se opreste n fata Sfantului Mormnt. Patriarhul Teofilos este dezbracat de vesmintele arhieresti pna ce ramne aproape gol, acoperit numai de stiharul alb, simbolul curateniei sufletesti. De pe usile grele ale Mormntului se scot uriasele sigilii de ceara si, pentru ntia data de la nceperea Deniilor din Saptamna Patimilor, se deschide intrarea n ntunericul deplin dinlauntru.

Focul venit de nicaieri

Patriarhul Ierusalimului nalta n mini doua faclii, fiecare avnd pe ea cte 33 de lumnari, exact vrsta lui Hristos. Cu fruntea plecata, intra n Sfntul Mormnt. Cu el se afla doar Dragomanul armenilor. n urma lor, marile usi se nchid din nou. Nimeni nu stie exact ce se petrece n tacerea ntunecata… nauntru sunt doua sali. n prima, se afla asezata chiar n mijloc, o bucata din piatra cu care a fost pecetluita intrarea pesterii unde zacea Mntuitorul, dupa moartea Sa pe cruce. n cea de-a doua se gaseste Mormntul propriu-zis. Un cub de stnca goala, rece si neagra. Att. Deasupra pietrei, candelele grele nvelite n argint si aur sunt stinse, fara geana de lumina. n Camera Sfntului Mormnt intra doar Patriarhul singur. Cade n genunchi si se roaga cu voce mare. Afara, n jurul bisericii ce cuprinde Sfntul Mormnt, totul s-a scufundat n ntuneric si nemiscare. Tacerea e deplina. Toata lumea asteapta. Pe lespedea unde a zacut trupul nfasurat n giulgiu al Mntuitorului este ntinsa o folie de ceara alba, sfintita, care n-a mai fost folosita nicicnd, iar peste ceara Patriarhul asaza un strat subtire de vata. Apoi rupe n doua fsia de ceara si nveleste doua faclii. n toata vremea asta, singurul sunet ce se aude e cel al vocii sale profunde rostind, n limba greaca, cuvintele sacre ale Cartii Sfinte n Numele Tatalui si al Fiului si al Sfntului Duh, Acum si Pururea si n Vecii Vecilor. AMIN! Brusc, odata cu ultimele vorbe ale rugaciunii, de sus, din cupola bisericii, coboara o lumina alba, uluitor de alba. Aproape incadescenta, aprinsa de la sine, acolo, n aer. Stralucirea orbitoare intra n cripta Mormntului si aprinde vata. Flacara misterioasa mbraca piatra nnegrita, pastrata de crestini de 2000 de ani. Miracolul s-a nfaptuit. Focul, venit de nicaieri, aprins de colosale puteri nevazute, a cobort n bezna sa dea lumii Lumina sperantei si a credintei n Dumnezeu.

Adevarat a nviat!

Acum Patriarhul se ntoarce si iese dintre peretii de stnca cu cele doua manunchiuri de lumnari arznd. n clipa primului pas facut n afara golului de piatra, ca la un semn nevazut, cele 33 de candelele din argint, aflate deasupra Mormntului, se aprind singure, vestind lumii ca Fiul lui Dumnezeu s-a ridicat din morti…. Lumina se ntinde ca un glob de foc si strneste viata si n candelele de deasupra Pietrei Ungerii. Patriarhul Teofilos paseste ncet, obosit de ncercarea trecuta, pna n pragul intrarii. ntre marile usi ale Mormntului, tine deasupra capului lumnarile aprinse de puterea nevazuta si rosteste cu glas tunator: Hristos Anesti! Hristos a nviat! Veniti de luati Lumina! si i se raspunde Alitos Anesti! Adevarat a nviat!. Sunetul vocilor se nalta ca o mare peste tacerea smerita dinainte. Lumea se bucura, striga, rde, se nchina, raspunde n cor Adevarat a nviat!. Patriarhul apleaca minile si pare ca Lumina Mntuitorului se-ntinde ca un val peste oameni. Firava la nceput, patrunde apoi n multime. Parca sta deasupra capetelor ca un nimb. n minile tuturor se aprinde cte o lumnare. Doua, trei, apoi sute, mii de luminite. Multi chiar ating flacara coborta din ceruri si nu patesc nimic. Fiindca putini stiu ca Lumina Sfnta de la Mormntul lui Hristos nu face rau. Ea poate fi atinsa, poate fi luata n palme fara pericol, caci vreme de doua minute ea nu are puterea sa arda… Din nalt, izbucneste urias, maiestuos, dangatul asurzitor al clopotelor. Vocea Patriarhului, puternica, repetata ca de un ecou, acopera vuietul multimii: Hristos a nviat din morti, cu moartea pre moarte calcnd!.O minune se repeta an dupa an, adncind un mister crestin nedezlegat de doua milenii: renasterea Luminii Sfinte, cea care nu arde, n noaptea Invierii lui Hristos, la Mormntul Sfnt din Ierusalim