Economistii spun lucruri trasnite. Ce legatura este intre lungimea fustei doamnelor si criza financiara

Starea economiei unei tari se reflecta in lungimea fustelor purtate de femei, in consumul de laxative, dar si in latimea cravatelor preferate de domni. Ziarul german Frankfurter Rundschau a readus in discutie o teorie lansata cu foarte multi ani in urma de catre economistului american George Taylor.

In urma unei cercetari pe care a facut-o, Taylor a inventat, 1926, “indicele de lungime a fustei’. El a fost primul care a sustinut ca in perioada de boom economic fustele devin mai scurte, intrucat femeile au posibilitatea de a-si etala ciorapii scumpi de matase. Insa dupa crahul bursier de pe Wall Street, in octombrie 1929, doamnele au inceput sa prefere fustele lungi, ascunzand sub ele ciorapii ieftini sau chiar picioarele goale. Fenomenul s-a tot manifestat, iar la sfarsitul anilor ’60, atunci cand s-a inregistrat o crestere economica s-a observat din nou ca a revenit moda fustelor mini.

Teoria economistului american este adoptata si de analistii Erasmus School of Economics din Rotterdam. Ei sunt de parere ca rezultatele lui George Taylor sunt relevante si in zilele noastre. Chiar au realizat in 2010 un studiu care demonstreaza existenta unei legaturi intre lungimea fustei si bunastarea populatiei. Ei au venit insa cu o mica schimbare la ceea ce a sustinut Taylor si anume au ajuns la concluzia ca moda cu fustele scurte apare abia la trei ani dupa varful boom-ului economic.

Si Institutul de Demografie din Allensbach din Germania a facut o cercetare pe aceasta tema. Specialistii germani sustin ca in decurs de mai multi ani s-a observat o interdependenta surprinzatoare intre tendintele de dezvoltare economica si semnalele greu de descifrat, care vin dinspre lumea modei.In opinia designerilor, aceasta teorie functioneaza pentru ca este confirmat faptul ca atunci cand suntem cu psihicul la pamant si nici din punct de vedere financiar nu avem cu ce sa ne laudam avem tendinta sa ne acoperim picioarele.

Nu este insa singura teorie ciudata care ne arata cat de bine merge economia. In Japonia, de exemplu, exista un “ indice al lungimii parului” si face referire la un studiu al firmei de cosmetice Kao. Din punctul de vedere al expertilor niponi, cu cat lungimea parului femeilor din Japonia este mai mare, cu atat starea economiei Tarii Soarelui Rasare este mai buna. Daca doamnele decid sa poarte parul tus scurt, este semn ca economia nu se indreapta intr-o directie buna.

Si intre economie si modelul de cravata preferat de domni exista mare legatura. Gerd Muller-Tomkins, directorul Institutului german de moda din Koln, sustine ca atunci cand tinerii aleg cravata ingusta inseamna ca sunt dornici de noi provocari. Din punctul sau de vedere, moda cravatelor inguste vine in perioadele de crestere economica.

Nu doar semnalele din moda ne arata cat de bine se simte economia. Si produsele pe care le vand farmaciile ne pot da indicii extrem de importante. Leo J. Shapiro, seful companiei de consultanta SAGE, spune ca “in timpul recesiunii, cresc vanzarile la laxative, deoarece oamenii sunt intr-o permanenta stare de stres si de multe ori au probleme digestive”. Si medicamentele pentru dureri de cap sunt foarte cerute pe piata in momentele de criza economica.

Recesiunea se poate „citi” si colindand barurile sau restaurantele. Si nu trebuie sa te iei dupa vanzarile realizate de acestea, ci dupa cum arata chelnerita. Daca este una frumoasa, atunci e semn rau, inseamna ca economia trece prin momente grele. Specialistii au si o explicatie pentru acest fenomen: in momentele de prosperitate economica, oamenii atragatori isi gasesc mult mai usor joburi bune, dar atunci cand este criza pot ajunge sa presteze o munca pentru care se ofera un salariu mai mic, dar care le poate aduce un castig suplimentar din ceea ce lasa clientul dupa consumatie.

Vanzarile de conserve spun si ele ceva despre economia unei tari. Astfel, cei care nu stiu sa gateasca si care inainte de criza mancau in oras vor renunta la acest obicei in timpul crizei si se vor indrepta spre mancarea la conserva sau spre produsele semipreparate.