Mai multe tendinte ale economiei mondiale conspira sa creeze o „furtuna perfecta” care are sanse sa ajute ascensiunea continua a pretului aurului. Romania ar putea fi intre castigatorii notabili de pe urma acestui context extrem de favorabil, dar continua sa lase o oportunitate sa o ocoleasca, din motive pe care nimeni nu pare dornic sa le explice.

Potrivit unui raport recent al Consiului Mondial al Aurului, majoritatea cererii mondiale pentru aur in 2011 a venit din partea celor care au achizitionat metalul galben ca investitie. Astfel, in ultimul trimestru al anului trecut, investitiile in aur s-au ridicat la 428,2 tone, echivalentul a 23,2 miliarde de dolari. La nivelul intregului an 2011, investitiile au atins un nivel record de 1.640,7 tone, cu 5% peste precedentul record, din anul 2010, valoarea totala fiind de 82,9 miliarde de dolari.

In acest context, un aport important l-au avut bancile centrale si alte institutii oficiale, care au aratat tendinte clare de a creste nivelul achizitiilor de metal galben, pe fondul nevoii de diversificare a investitiilor intr-o economie globala din ce in ce mai instabila. Poate mai importanta decat bancile centrale a fost si contributia fondurilor de investitii din sectorul privat.

In ambele cazuri, forta motrice din spatele acestor achizitii a fost incertitudinea continua cu privire la viitorul zonei euro pe fondul crizelor din Grecia, Italia si restul periferiei Uniunii Europene. De asemenea, spectrul inflatiei, in tari precum India si China, au impus achizitionarea aurului ca „polita de asigurare” dovedita impotriva inflatiei. Nu in ultimul rand, nivelul foarte coborat al dobanzilor in marile economii ale lumii reduce randamentul altor investitii, factor care evidentiaza, inca o data, calitatea aurului ca garantor al valorii financiare pe termen lung.

Nici una din tendintele enumerate mai sus nu da semne de temperare, dimpotriva. Criza elena pare sa se agraveze de la o zi la alta. Soarta reformelor adoptate in Italia nu este garantata. Inflatia nu da sanse de calmare in economiile emergente – iar nivelul dobanzilor din Europa sau SUA va ramane coborat.

Pe langa acesti factori, analistii pietei aurului mai arata ca piata bijuteriilor are sanse sa ramana activa pe fondul cresterii economiei indiene, in timp ce industria electronica are la randu-i sanse sa creasca, iar nevoia sa de aur nu poate fi acoperita doar din reciclarea metalului din echipamente casate.

Raportul Consiliului mai evidentiaza si faptul ca oferta de aur la nivel global a atins niveluri record, fara ca pretul sa sufere excesiv. Asfel, aparitia de noi facilitati de productie nu duce la scaderea simtitoare a pretului aurului, din cauza complexitatii factorilor care afecteaza nivelul acestuia. Pentru Romania, toate cele mentionate mai sus au potentialul sa fie caracteristicile unei oportunitati economice semnificative, cu ramificatii asupra stabilitatii tarii noastre, a capacitatii Romaniei de a-si apara interesele, devenind un jucator important intr-o piata cu un viitor incurajator.

 „Cateva proiecte miniere asteapta sa fie autorizate, Rosia Montana fiind cel mai mare dintre ele, cu 314 tone de aur si 1,480 tone de argint”, a declarat Dragos Tanase, director general al companiei Rosia Montana Gold Corporation. „Ca rezultat, tara noastra are sansa sa devina cel mai mare producator de aur din Uniunea Europeana, profitand pe deplin de modul in care piata aurului a fost influentata (modelata) in ultimii ani”, continua el.