Administratorii si lichidatorii judiciari incaseaza frecvent mai multi bani decat avocatii de succes sau decat consultantii din Big Four. Daca marii consultanti castiga 1-2% din valoarea unei tranzactii, firmele care gestioneaza insolventele pot incasa uneori pana la 7-10% din pretul de vanzare sau din valoarea creantelor distribuite. In anumite situatii, creditorii minoritari contesta onorariile pe motiv ca sunt prea mari si ca sunt in defavoarea lor, care, pe de alta parte, au putine sanse sa mai vada vreun ban de la datornici.
Una dintre meseriile cele mai vanate de la inceputul crizei este cea de administrator judiciar sau, dupa cum se deruleaza procesul de insolventa, cea de lichidator. Problema este insa ca nu oricine are „intrare” pe acest segment. Iar daca se mai intampla ca anumiti practicieni in insolventa mai marunti sa intre pe aceasta piata, acestia ajung sa administreze firme insolvente minore sau, oricum, de pe urma carora nu iese profit.
Asta ca urmare a faptului ca sunt greu vandabile. Mai exista si situatii in care un administrator mai necunoscut e pus sa pregateasca procesul de insolventa, sa faca analiza firmei pe zeci de pagini, toate astea pe sume mici, pentru ca apoi sa fie indepartat si inlocuit cu un administrator cu nume sonor. Motivatia oficiala este ca procesul este prea complex si greu de gestionat de un anume practician in insolventa. Sigur este insa ca dupa ce se invoca asa-numita complexitate a procesului urmeaza perioada propriu-zisa de vanzare de active, care aduce incasari. Iar onorariul noului administrator sau lichidator este pe masura „complexitatii” procesului.
Nu degeaba profiturile care se pot obtine din gestio¬narea sau vanzarea afacerilor unor socie¬tati in dificultate atrag in ultimul timp tot mai multe fir-me de avocatura, prin crea¬rea de departamente specia¬li¬zate in acest sens. In plus, firmele care au deja un istoric pe insolventa alo¬ca tot mai multe resurse acestor procese sau sporesc numarul angajatilor de profil. Daca reuseste sa aiba o buna relatie cu creditorii si cu firma in insolven¬ta, administratorul judiciar isi asigura o remuneratie re¬zonabila pe o perioada de doi-trei ani. In cazul fericit in care activele au o valoare mare si se vand cu succes, un lichidator poate castiga zeci sau sute de mii de euro drept onorariu, impartit in onorariu fix, ca procentaj din pretul de vanzare sau onorariu de succes.
Exemple concrete Pe ansamblu, pentru un administrator judiciar este importanta amploarea portofoliului, care are ca rezultat cifra sa de afaceri. Vom vorbi insa doar pe scurt de cifra de afaceri si de portofoliu pentru a ne concentra mai mult pe exemple concrete. Asta pentru ca, pe de o parte, exemplele pot fi mai ilustrative decat cifra de afaceri in ansamblu, si, pe de alta parte, pentru ca e importanta si calitatea portofoliului sau cat de bine este platit timpul pentru un anume caz in parte.
Unul dintre cele mai de anvergura exemple ramane in continuare cel al insolventei mall-ului Tiago din Oradea. In acest caz, Casa de Insolventa Transilvania (CITR) a incasat un onorariu de aproximativ 4 milioane de eu¬ro dupa doar cateva luni de munca, de pe urma vanzarii si a recuperarii creantelor a¬cestui centru comercial. „Re¬tri¬butia” a rezultat din aplica¬rea unui procentaj de 10% din pretul de vanzare si din creantele recuperate. Atat suma incasata de CITR, cat si timpul alocat i-ar face invidiosi pe majoritatea consultantilor care activeaza in Romania. In plus, CITR a continuat sa gestioneze procese importante, astfel ca a ajuns sa fie cea mai mare firma de profil, dupa cifra de afaceri. Doar anul trecut firma a avut venituri de 6,5 milioane de euro.
Un alt exemplu este cel al insolventei Leonardo, de pe urma careia aceeasi CITR a incasat 40.000 de euro doar pentru intocmirea planului de reorganizare. La aceasta suma s-a adaugat onorariul fix corespunzator perioadei desemnarii administratorului judiciar si data cand devine irevocabila hotararea judecatorului sindic de inchidere a procedurii de reorganizare judiciara: 10.000 de euro lunar fara TVA in primele doua luni si onorariu de succes in valoare de 3,5% din distribuirile de sume efectuate catre creditori.
O alta insolventa sonora a fost cea a Flamingo Computers. In cazul acesteia, lichidatorul judiciar Rovigo a incasat 6,5% din valorificarea bunurilor. Rovigo avea in urma cu putin timp in portofoliu peste 100 de active imobiliare, iar printre alte active valorificate se numara van¬za¬rea imobilului din patrimoniul Unicom Osys cu aproximativ 5 milioane de euro sau a unui imobil al fostului Institut de Moda din Bucuresti cu 3,5 milioane de euro.
BDO Business Restructuring SPRL este o alta firma importanta care gestioneaza procesele de insolventa, ale carei venituri au fost de aproape 900.000 de euro doar in anul 2012. Printre insolventele sonore gestionate de-a lungul timpului s-au numarat My Dream Residence, Cortina Project sau Industrial Wash din Focsani, aceasta din urma vanduta cu circa 4,5 milioane de euro. O alta firma insolventa care a intrat in portofoliu BDO a fost Delea Veche Property, pentru a carei gestionare de catre BDO s-au stabilit un onorariu fix lunar si un onorariu de succes de 8% aplicat atat vanzarilor si creantelor recuperate, cat si sumelor distri¬bui¬te creditorilor.
Vremea schimbarii… administratorului Cazurile in care „pestii mari” cad in plasa administratorilor judiciari mai putin cunoscuti sunt rare. Daca totusi acest lucru se intampla, situatia revine la „normal” pe parcurs.
Firma Ibiza Sol, un proiect renumit din Pipera, cu peste 300 de apartamente si cu datorii de peste 50 milioane de euro, a avut la inceput ca administrator judiciar firma Sierra Quadrant. Dupa ce Sierra Quadrant si-a facut treaba laborioasa de inceput, pregatirea firmei pentru reorganizare, cautare creditori, tabele, s-a ajuns probabil la concluzia ca un asa proiect renumit trebuie sa aiba si un administrator judiciar pe masura.
Asa a aparut firma lui Remus Borza, Euro Insol SPRL, care se pare ca a avut bune relatii cu creditorii Alpha Bank si Raiffeisen, ca doar din partea acestor creditori a venit propunerea. Cele doua banci au negociat doar cu firma lui Borza onorariul, iar la contestatia unora dintre creditori au argumentat ca legea nu-i obliga sa negocieze in faza initiala cu mai multi administratori judiciari. Pe scurt, oferta din partea Euro Insol a fost de 1.500 de euro lunar plus TVA, daca firma lui Borza gaseste investitori, suma la care se adauga 3% plus TVA din sumele distribuite creditorilor. Aceasta suma scadea daca investitorii erau gasiti de creditori.
Pentru insolventa Ibiza si-au mai prezentat ofertele si alti patru administratori judiciari, ale caror preturi erau mai mici. Printre acestea, si administratorul initial, Sierra Quadrant, dar si Rovigo. Au fost si creditori care au contestat modul de alegere a administratorului sau onorariul.
Cu toate acestea, a fost aleasa firma lui Borza. Firma acestuia a avut doar anul trecut venituri de circa 1,15 milioane de euro, avand in portofoliu adunate de-a lungul timpului firme renumite precum Hidroelectrica, Asmita, Plafar si multe altele.
Un alt exemplu de schimbare a administratorului este cazul cunoscutei insolvente a producatorului de apa minerala Carpatina. Aceasta si-a schimbat administratorul de la inceput cu o echipa a KPMG. De data aceasta, vechiul administrator judiciar a renuntat invocand faptul ca nu detine “logistica necesara realizarii cu succes a proiectului”. Putini administratori judiciari ar alege, de bunavoie, la mijlocul procesului, sa renunte la cazuri care promit onorarii groase.
Nu este insa mai putin adevarat ca exista si cazuri de administratori judiciari care primesc amenzi pentru ca nu gestioneaza adecvat procesele. Varianta oficiala este deci cunoscuta, e greu de spus daca au existat sau nu ratiuni ascunse pentru care administratorul judiciar initial a renuntat la proces in favoarea KPMG. Sigur e ca primul administrator avea un onorariu de 2.000 de lei, iar dupa venirea KPMG onorariul s-a marit substantial. Mai precis, acesta e format din doua parti: una fixa si un onorariu de succes. S-a stabilit ca, timp de 12 luni de la numire, onorariul sa fie de 4.000 de euro lunar.
Daca procedura s-ar fi incheiat mai devreme de un an, onorariul fix trebuia sa fie neaparat de 48.000 de euro (adica fix, cat ar fi fost daca procesul ar fi durat un an). Dupa un an, onorariul se renegociaza. De asemenea, filiala KPMG incaseaza 36.000 de euro pentru structurarea si redactarea planului de reorganizare si tot in buzunarul echipei KPMG ar putea intra si un onorariu de succes de 80.000 de euro, de achitat la data confirmarii planului de reorganizare si 36.000 de euro, de achitat la data implementarii principalelor masuri de reorganizare. Chiar daca unii creditori, precum UniCredit Leasing sau Babel Communications, nu au fost de acord cu onorariul propus pentru KPMG Restructuring Filiala Timis, acest lucru nu a cantarit prea mult, atat timp cat majoritatea creditoriLOR au votat pentru KPMG. Acestea sunt doar cateva dintre motivele pentru care, in Romania, insolventele au… succes.
