Marginea infinitului arata minunat

0
32

De cind am aflat despre aceasta antologie am fost foarte nerabdator sa o citesc pentru ca tema ei se bazeaza pe subgenul SF-ului actual care imi place cel mai mult: colonizarea Sistemului Solar. Avind in vedere acesta tema, nu este deloc de mirare ca Edge of Infinity contine trei dintre exponentii de baza ai acestui subgen: Paul McAuley, James S.A. Corey si Alastair Reynolds.

Povestirea care deschide antologia este “The Girl-Thing Who Went Out for Sushi” de  Pat Cadigan. Este nevoie de putin efort pentru a intra in lumea ciudata descrisa de Cadigan, dar cu siguranta ca rasplata va fi pe masura efortului depus. Lumea lunilor lui Jupiter si locuitorii acestora, profund modificati pentru a putea trai si munci in spatiu, te duce cu gindul la universul Bas-Lag al lui China Mieville. Cu toate astea lumea lui Cadigan, locuitorii ciudati, interactiunilor acestora cu oamenii „neschimbati” sint cercetate prin lupa celui mai pur science-fiction.

”The Deeps of the Sky” de Elizabeth Bear este singura povestire din antologie in care apar extraterestrii. Povestea este centrata pe lumea si societatea extraterestrilor, probabil Jupiter, si nareaza o interesanta intilnire a acestora cu o prima expediție umana in atmosfera planetei lor.

“Drive” de James SA Corey, se petrece in acelasi univers cu Leviathan Wakes si Caliban’s War. Este o povestire foarte bine scrisa (as spune ca e cea mai buna lucrare ce se petrece in universul Expanse) cu doua fire narative diferite temporal, dar care vor converge intr-un mod foarte spectaculos si cu mari implicatii pentru dezvoltarea ulterioara a universului.

Sandra McDonald si Stephen D Covey scriu impreuna “The Road to NPS”, o povestire despre ceea ce inseamna cu adevarat problema transportului in Sistemul Solar si poate dincolo de el. O poveste competent scrisa, dar care nu iese in evidenta cu nimic.

Nu acelasi lucru se poate spune despre “Swift as a Dream and Fleeting as a Sigh” a lui John Barnes. Si aici avem mai multe fire narative si mai multe perspective, ale oamenilor dar si ale Inteligentelor Artificiale care au grija de putinele fiinte umane ramase in Sistemul Solar. Este o povestire foarte complexa, in care interactiunile dintre I.A. (dintre care unele sint chiar psihiatri) si fiintele umane sint extrem de atent gindite.

Poate cea mai buna povestire din antologie, dar si cea care are titlul cel mai lung, este “Macy Minnot’s Last Christmas on Dione, Ring Racing, Fiddler’s Green, the Potter’s Garden” scrisa de Paul McAuley si care se petrece in acelasi minunat univers in care au fost scrise si The Quiet War sau Gardens of the Sun. Este o poveste compusa de fapt din mai multe povesti si va fi un regal pentru toti cei care au fost incintati de romanele de mai sus.

“Safety Tests” de Kristine Kathryn Rusch este o povestire despre obtinerea licentelor pilotilor de nave cosmice, care se citeste repede, dar se si uita la fel de repede.

“Bricks, Sticks, Straw” de Gwyneth Jones este centrata pe patru dispozitive actionate de la distanta aflate pe cele patru luni ale lui Jupiter. Dupa o furtuna solara, legatura cu aceste dispozitive este intrerupta, insa acest lucru nu duce distrugerea lor, ci dimpotriva la niste transformari surprinzatoare. Este incredibil cite lucruri face Jones cu aceste dispozitive si personalitatile lor in numai citeva pagini.

La fel de buna este si “Tyche and the Ants” a lui Hannu Rajaniemi, care se petrece pe Luna si pare la inceput, ca mai toate scrierile autorul finlandez, plina de magie, pentru ca pina la sfirsit sa vedem ca totul are o explicatie science-fiction. Si aceasta este o povestire care, datorita universului foarte bine gindit, pare mult mai consistenta decit cele 20 de pagini ale sale.

„Obelisk” de Stephen Baxter, incepe foarte bine cu sosirea pe Martea a lui Wei Binglin, capitanul navei Sunflower, dupa o foarte dificila calatorie. Binglin, se simte responsabil pentru ceea ce s-a intimplat in timpul drumului si decide sa nu mai piloteze niciodata si astfel, sa ramina pe planeta, unde in scurt timp devine unul dintre conducatori. Din pacate sfirsitul este dezamagitor si absurd, fara nici o ancora in ceea ce s-a intimplat inainte.

Din fericire urmeaza una dintre cele mai bune povestiri ale antologiei: “Vainglory” de Alastair Reynolds. Si ea contine doua fire narative: primul in care ni se prezinta confruntarea dintre Loti Hung, un artist care sculpteaza asteroizi, si detectivul Vanya Ingvar, confruntare legata de relatia dintre Loti si Skanda Abrud, un bogatas care a facut ceva teribil, si al doilea care se petrece in trecut si in care vedem ceea ce s-a intimplat intre Loti si Abrud. „Vainglory” este o poveste foarte buna despre arta viitorului, despre vanitatea artistului, dar si a celui care-l patroneaza, despre nepasarea bogatilor sau despre ceea ce inseamna justitia.

“Water Rights” a lui An Owomoyela exploreaza problema aprovizionarii cu apa in Sistemul Solar colonizat. Este o poveste frumos scrisa si care pune citeva intrebari interesante.

Ultima povestire, “The Peak of Eternal Light” de Bruce Sterling, se petrece pe Mercur, o planeta plina de foarte ciudate restrictii legate de sexe. Sterling vrea sa realizeze foarte multe cu aceasta poveste, dar din pacate foarte putine ii reusesc.

Per total, editorul Jonathan Strahan nu dezamageste nici de aceasta data, Edge of Infinity fiind de departe cea mai buna antologie din 2012, continind povestiri excelente scrise de Pat Cadigan, Elizabeth Bear, James S.A. Corey, John Barnes, Paul McAuley, Gwyneth Jones, Hannu Rajaniemi si Alastair Reynolds.