Nabucco sau South Stream? Romania, printre invinsi

0
25

Decizia MOL de a nu aproba finantarea pentru Nabucco a readus in discutie soarta gazoductului.Grupul ungar si-a argumentat hotararea spunand ca investitiile in proiect sunt nesustenabile.

Mai multi analisti internationali sustin ca Nabucco nu are nicio sansa sa se realizeze daca nu se decide o restrangere a lui care sa fie in conformitate cu cererea actuala. Ei isi motiveaza punctul de vedere spunand ca , in viitorul previzibil, singura sursa substantiala de gaze din afara Rusiei este Azerbaidjanul, de unde producatorii de la exploatarea Shah Deniz 2, condusi de BP si Statoil, intentioneaza sa livreze aproximativ 16 miliarde de metri cubi de gaze prin intermediul Turciei in Europa, din 2017 sau 2018.

„Conceptul original al Nabucco a avut intotdeauna sanse reduse sa atraga gaze de la Shah Deniz 2”, a precizat Massimo Di-Odoardo, analist la firma de consultanta in domeniul energiei Wood Mackenzie (WoodMac).

Declaratia este prezentata intr-o analiza Reuters despre viabilitatea proiectului. In materialul respectiv sunt date opiniile mai multor surse din industrie care vorbesc despre faptul ca principala problema a Nabucco este ca operatiunile de generare a gazelor sunt nerentabile pentru ca preturile mari ale importurilor obliga companiile europene de utilitati sa vanda gaze si sa genereze energie in pierdere. Din acest motiv firmele care fac parte din compania care administreaza Nabucco au temeri atunci cand vine vorba sa-si asume riscul de a face investitii mari in infrastructura necesara dezvoltarii gazoductului.

Cum arata proiectul initial?

Proiectul initial viza transportarea unei mari cantitati de gaze din Asia Centrala, transportul urmand sa se realizeze tranzitand Turcia catre Europa. Nabucco a fost gandit ca o alternativa la principalul furnizor de gaze al Europei , Rusia. La 11 octombrie 2002, la Viena, cele cinci tari implicate initial (Austria, Bulgaria, Ungaria, Turcia si Romania) au cazut de acord pentru infiintarea unui consortiu care avea sarcina de a desena ruta cea mai convenabila a gazoductului.

Proiectul a intrat si in atentia autoritatilor comunitare, fiind consemnat in Tratatul Cartei Energiei al Parlamentului European si al Consiliului Uniunii Europene din 23 iunie 2003.

Trei ani mai tarziu , la Viena, a fost stabilit un acord privind sprijinul politic si financiar pe care trebuie sa-l primeasca Nabucco. Costurile gazoductului au fost evaluate atunci la 5,8 miliarde dolari. Intre timp s-a stabilit si actionariatul firmei care administreaza proiectul, format din companiile OMV Austria, Transgaz Romania, MOL Ungaria, Bulgargaz Bulgaria, Botas Turcia si RWE Germania ( n.r. parte din proiect din anul 2008).

Discutiile periodice purtate de actionarii consortiului Nabucco au dus si la creionarea unui proiect care dadea ca sigur faptul ca incepand cu 2014 gazoductul este functional. Dar cum acordul interguvernamental de tranzit al gazoductului Nabucco a fost semnat abia in iulie 2009 s-au schimbat si estimarile legate de costurile intregului proiect, ajungandu-se la suma de 7,9 miliarde euro. Aproape dublu fata de valoarea stabilita initial.

Gazprom tace si face

Declaratia facuta acum cateva zile de grupul ungar MOL, care anunta retragerea din Nabucco, nu face altceva decat sa complice si mai mult lucrurile si asa destul de neclare. Incercarile reprezentantilor consortiului care administreaza gazoductul de a linisti apele nu sunt prea convingatoare, tot mai multe voci pronuntand-se in legatura cu faptul ca Nabucco nu prea mai are sanse sa se realizeze.

Si pentru ca situatia sa fie si mai neplacuta pentru tarile ramase fidele proiectului Nabucco, presa internationala speculeaza faptul ca retragerea Ungariei nu pare straina de intalnirea recenta a sefului Gazprom, Alexy Miller, cu cel al Executivului de la Budapesta,Viktor Orban. Apar semne tot mai clare care indica o apropiere a Ungariei de Rusia.  In acest cotext, nu trebuie ignorat faptul ca Gazprom este compania care dezvolta un proiect concurent Nabucco, este vorba despre South Stream. Nu trebuie ignorat nici interesul major al Rusiei in Europa.

Gazprom detine 50% din proiectul South Stream, Eni (Italia) are o participatie de 20%, iar EDF (Franta) si Wintershall (Germania) cate 15% fiecare.Cu o capacitate de 63 miliarde metri cubi de gaz, South Stream va lega Rusia de Europa Centrala si de Est pe sub Marea Neagra. Partea submarina a conductei va avea 900 kilometri si acest tronson va traversa zonele economice rusa, bulgara si turca. Pentru construirea partii terestre sunt analizate mai multe rute, ce trec prin statele UE. Gazoductul va costa 15,5 miliarde euro. Presedintele Gazprom, Alexei Miller, a anuntat ca lucrarile la South Stream incep in luna decembrie a acestui an, mai devreme decat termenul initial – februarie 2013. Comparand cele doua proiecte se poate vedea ca Nabucco treneaza, in timp ce South Stream pare sa ia avant.