Ieri a plecat dintre noi Frederik Pohl, unul dintre cei mai importanti scriitori SF ai tuturor timpurilor, ultimul dintre supravietuitorii asa-numitei Virste de Aur a literaturii imaginatiei.
Nascut la 26 noiembrie 1919, la New York, Frederik Pohl a fost unul dintre fondatorii fandomului american, a participat la prima conventie de SF, desfasurata in 1936 la Philadelphia si s-a numarat printre membrii celebrului grup The Futurians, alaturi de Isaac Asimov, C.M. Kornbluth (care avea sa-i devina apropiat colaborator) sau James Blish. S-a facut remarcat mai intii ca editor la Astonishing Stories si Super Science Stories intre 1939 si 1943, iar dupa intoarcerea din razboi, la Del Rey, unde a publicat seria de antologii originale Star Science Fiction.
In anii saizeci a editat doua dintre cele mai influente – si progresiste – publicatii ale genului, Galaxy si If, iar ulterior a fost director literar la Ace si Bantam. Activitatea de editor i-a adus mai multe premii Hugo. De asemenea, datorita influentei sale, a fost ales drept agent literar de multi dintre autorii importanti ai epocii.
In ceea ce priveste activitatea literara, dupa debutul sub pseudonim din epoca Futurians, s-a impus inca de la primele sale romane, publicate impreuna cu C.M. Kornbluth. Intre acestea, percutantul Space Merchants (1953), dar si Gladiator-at-Law (1955) sau Wolfbane (1957). A mai colaborat, de asemenea, cu Jack Williamson (cei doi au publicat impreuna zece romane) si cu Lester Del Rey. A publicat enorm si de unul singur, iar cartile sale i-au adus numeroase premii. Cariera solo a lui Pohl insumeaza o lista impresionanta de romane: Slave Ship (1957); Drunkard’s Walk (1961); A Plague of Pythons (1965); The Age of the Pussyfoot (1965); Man Plus (1976, care i-a adus Premiul Nebula); Gateway (1977) care a cistigat premiile Hugo, Nebula si Campbell Memorial si a inaugurat cea mai celebra serie a sa, seria Heechee, care mai cuprinde romanele Beyond the Blue Event Horizon (1980), Heechee Rendezvous (1984), Annals of the Heechee (1987) si The Boy Who Would Live Forever (2004) si volumul de povestiri The Gateway Trip (1990); JEM (1980, rasplatita cu American Book Award); The Cool War (1981); Syzygy (1981); Starburst (1982); The Years of the City (1984, Premiul Campbell Memorial); Black Star Rising (1985); The Coming of the Quantum Cats (1986); Terror (1986); Narabedla Ltd. (1988); Homegoing (1988); The World at the End of Time (1990); Outnumbering the Dead (1991); Mining the Oort (1992); The Voices of Heaven (1994); trilogia Eschaton, care cuprinde romanele The Other End of Time (1996), The Siege of Eternity (1997) si The Far Shore of Time (1999). In colaborare cu Arthur C. Clarke a publicat The Last Theorem (2008). Cel din urma roman al sau a fost All the Lives He Led (2010).
A publicat peste 20 de volume de povestiri, multe dintre acestea avind nominalizari la Hugo si Nebula; Alternating Currents (1966), The Best of Frederik Pohl (1975), The Early Pohl (1980), Pohlstars (1984) si, cel mai recent, Platinum Pohl (2005) sint citeva dintre culegerile care pot constitui o buna introducere in opera sa. A cistigat doua premii Hugo pentru proza scurta, cu povestirile „The Meeting” (1972, scrisa impreuna cu C.M. Kornbluth) si „Fermi and Frost” (1985).
The Way the Future Was (1978) e o ampla rememorare autobiografica a anilor de inceput ai carierei SF a lui Pohl, iar la acest excelent volum s-ar putea adauga si insemnarile de pe blogul autorului, care au creionat superbe portrete ale contemporanilor sai, dar au si dat masura luciditatii si inteligentei unui spirit viu, preocupat de societatea in care traia. Cu Pohl, inca o pagina a istoriei literaturii se incheie. Odihneasca-se in pace!