Roland C. Wagner (1960-2012)

Roland C. Wagner, unul dintre cei mai importanti scriitori francezi contemporani din domeniul SF-ului, a incetat din viata in urma unui accident rutier petrecut duminica, 5 august, in Gironde. Cauzele accidentului nu sint deocamdata cunoscute. Tovarasa sa de viata, scriitoarea Sylvie Denis, si fiica lor in virsta de 18 ani au scapat cu rani usoare.

Roland C. Wagner s-a nascut la 6 septembrie 1960 la Bab-el-Oued, in Algeria franceza. Pasionat de SF inca de la o virsta frageda, participa in 1974 la conventia europeana de la Grenoble, unde realizeaza interviuri cu unii dintre idolii sai literari. In anul urmator, debuteaza cu o prima povestire intr-un fanzin de circulatie restrinsa.

Aveau sa mai treaca inca sase ani pina cind, in vremea studentiei, va publica o povestire intr-o revista profesionista. Primul roman aparut la Fleuve Noir, Le Serpent d’angoisse, ii va aduce un premiu Rosny-Aine, in anul urmator. Ulterior, publica mult, atit sub numele propriu, cit si sub pseudonimele Red Deff, Richard Wolfram, Paul Geeron. Cele mai importante scrieri ale sale se inscriu intr-o istorie a viitorului, schitata de-a lungul mai multor romane si in zeci de nuvele si povestiri. Dintre acestea, se cuvine a fi mentionata seria Les futurs mysteres de Paris (9 volume, aparute intre 1988 si 2006, in mai multe editii).

Cea mai recenta carte a sa, ucronia Reves de Gloire (l’Atalante, 2011), s-a bucurat de un succes de critica si de public fara precedent, aducindu-i premiul european Utopiales si premiul revistei ActuSF, la conventia desfasurata in noiembrie 2011 la Nantes, dar si Nouveau Grand-Prix de la Science Fiction Francaise si Grand Prix de l’Imaginaire, in 2012. In calitate de traducator, a oferit cititorilor francezi volume semnate de Norman Spinrad, Arthur C. Clarke, Jack Vance, Stephen Baxter si Catherine Asaro. A scris versuri pentru numeroase piese rock, inclusiv pentru trupa Brian Damage, al carei solist a fost.

E tare trist atunci cind afli despre disparitia unui autor pe care-l admirai, cind realizezi ca seria pe care o scria si al carei nou roman il asteptai cu nerabdare nu va mai fi niciodata terminata. E insa infinit mai trist atunci cind autorul plecat la cele vesnice ti-a facut onoarea de a te numara printre prietenii sai.

Am inceput sa corespondez cu Roland Wagner in 1995, cind traduceam volumul de povestiri al Joellei Wintrebert, Hurlegriffe (aparut in 1999 la Dacia, cu titlul Heteros si Thanatos). Roland scrisese pentru volumul respectiv un lung eseu, publicat intr-o brosura separata distribuita impreuna cu volumul primit de la autoarea franceza. Ulterior, pe cind pregateam aparitia revistei Fictiuni, Roland mi-a trimis mai multe texte, urmind ca eu sa aleg ceea ce urma sa apara in revista. Trei dintre textele traduse atunci au aparut in romaneste, in Almanahul Anticipatia, in ArtPanorama lui Dan-Silviu Boerescu si, bineinteles, in Fictiuni.

De intilnit fata in fata ne-am intilnit doar o singura data, in noiembrie 2007, la Utopiales. In spatiul generos de la Cite des Congres nu se fuma, asa ca am purtat indelungi discutii pe platoul din fata cladirii, zgribuliti de frig si tinjind dupa o bere, tragind din tigara si fiind nevoiti sa ne multumim cu cite-o cafea si cu bucuria de a impartasi deopotriva pasiunea pentru SF si pentru muzica rock. Ii placea la nebunie Pink Floyd. Mi-as fi dorit mult sa-l vad publicat la noi cu romanele sale, pe care mi le trimitea cu regularitate. Cel din urma primit, masiva ucronie Reves de Gloire, mi-a fost trimis de editorii sai de la l’Atalante imediat dupa ce i-a fost decernat onorantul Prix Utopiales. In urma cu citeva saptamini ne-am regasit pe Facebook si am discutat despre o posibila aparitie a unei nuvele de-a lui intr-un numar viitor al revistei Galileo. Nu va mai apuca sa o vada tiparita, din pacate.

In astfel de momente, coerenta imi joaca feste si nu prea stiu ce si cum se cuvine sa scriu. Mi-e greu sa cred ca nu mai e, asa ca mi-l voi imagina, de-acum inainte, trecind nevazut printre fanii SF de la conventiile franceze, asemenea lui Tem, detectivul blestemat cu insusirea transparentei din extraordinara sa serie Les futurs mysteres de Paris.

Adieu, cher ami.