Din zorii timpurilor, oceanul a jucat un rol esential in modelarea ecosistemelor pamantului, a modelelor meteorologice si chiar a cursului istoriei umane. A fost un furnizor constant de resurse, o poarta de acces pentru explorare si comert si o sursa nesfarsita de inspiratie pentru aventurieri, artisti si visatori deopotriva.
In ciuda acestui fapt, majoritatea adancimilor oceanului raman neexplorate, neatinse si nevazute de oameni. Potrivit Nation Ocean Service, mai putin de 10% a fost cartografiat, iar limitarea acesteia doar la coasta SUA creste doar la 35%. Asta lasa multe in seama imaginatiei, dar chiar si cantitatea mica pe care oamenii au vazut-o este suficienta pentru a ne uimi. Iata zece fapte incredibile despre ocean.
10 Oceanul Atlantic este in crestere
Fundul oceanului are o fisura uriasa in care scoarta terestra este creata violent in mod constant. Magma se ridica, apoi se raceste, impingand deoparte crusta mai veche si lasand crusta mai tanara in urma ei. Se numeste Mid-Atlantic Ridge, care gazduieste o instanta continentala de divort cu placile eurasiatice si nord-americane care se despart in emisfera nordica.
Si sub ecuator nu este mai bine. Placile africane si sud-americane sunt la fel de energice pentru a se separa, determinand largirea crestei cu pana la 2 inci (5 cm) pe an. Acum, chiar daca latimea este impresionanta, stim cu totii lungimea ei care conteaza. Si, desi Mid-Atlantic Ridge se mandreste cu aproape 10.000 de mile pline de creasta (16.093 km), este doar o parte a sistemului global de creasta mijlocie a oceanului.
Acest sistem masoara 40.390 mile (65.001 km), ceea ce il face cea mai mare caracteristica geologica a planetei si aproape de doua ori mai lung decat ecuatorul pamantului.
Dincolo de doar eruptiile vulcanice si cutremure, oamenii de stiinta au descoperit campuri hidrotermale expansive in regiune cu degajari periodice de fluid de ventilatie, creand izvoare termale subacvatice.
Din fericire, nu trebuie sa fii intr-un submarin pentru a experimenta portiuni din creasta Mid-Atlantic. Acest lant de munti este uneori suficient de inalt pentru a crea insule vulcanice, inclusiv Insula Ascensionului, Sf. Elena si Islanda.
9 Pabuseste in adancul Challenger
In partea de jos a santului Marianei se afla un loc numit Challenger Deep. Abisul atinge peste 35.760 de picioare (10.900 de metri), ceea ce il face cel mai adanc punct cunoscut de pe Pamant. Este ca Marele Canion si Muntele Everest combinate si apoi pe steroizi.
Doar o mana de oameni au fost vreodata acolo. De fapt, pana in 2019, doar trei persoane facusera calatoria pana la etajul Challenger Deep.
Prima expeditie cu echipaj a fost in 1960 cand Don Walsh si Jacques Piccard si-au asumat riscul si au devenit primii care au cucerit Challenger Deep timp de aproximativ 30 de minute. Cincizeci si doi de ani mai tarziu, James Cameron a profitat de ocazia de a se scufunda singur in aceasta prapastie intr-un submarin pe care l-a ajutat la proiectare. A petrecut cateva ore cautand fundul, doar pentru a reveni cu o mica proba de mal.
Din 2019, au fost lansate expeditii mai dese, inclusiv astronautul Kathryn D. Sullivan si alpinista Vanessa O’Brien, care a devenit prima femeie care a ajuns la aceasta frontiera extrema. Recordul pentru cele mai multe scufundari este detinut de Victor Vescovo, cu un total uimitor de cincisprezece coborari.
Un lucru surprinzator pe care l-am invatat din explorarea Challenger Deep nu este pustiul tacut descris de Cameron ca fiind lipsit de trasaturi si lipsit de viata, cu exceptia amfipodelor mici. In schimb, oamenii de stiinta au descoperit zgomot constant de la cutremure si balene la elicele navelor. Si adancurile gazduiesc niste animale cu adevarat bizare, cum ar fi pestele-dragon.
8 Ar trebui sa va temeti de adancurile sale apoase mai mult decat de spatiul infinit
Exista un motiv pentru care aproape 10% dintre oameni au talasofobie, frica de ocean, deoarece oceanul isi poate ascunde pericolele chiar sub picioarele tale. Dar este chiar mai rau decat spatiul? Potrivit unui sondaj de experti… Da, este mult mai infricosator!
Summer Ash, un astrofizician al Universitatii Columbia, a spus: „Oceanul este de departe mai infricosator!!! In spatiu, doar fizica vrea sa te omoare, dar in ocean, este fizica PLUS biologie!”
Presiunea in cea mai adanca parte a oceanului este de peste 16.000 PSI, de peste 1.000 de ori presiunea pe care o simtim la nivelul marii. Pentru a va ajuta sa va imaginati, luati cel mai mare elefant mascul pe care vi-l puteti imagina si pune toata greutatea lui pe degetul mare.
Aproape orice altceva incearca sa te omoare, chiar daca elimini presiunea din ecuatie. Nu poti bea apa, ceea ce va provoca hipotermie, iar multe animale te pot trimite intr-un mormant apos. Pentru a rezuma, spatiul este mortal si te va ucide rapid; oceanul, pe de alta parte, te poate ucide rapid sau incet, oferindu-ti un fals sentiment de speranta.
7 Rauri secrete: inceputul acvatic suprem
Imagineaza-ti cat de mare ai fi un moment WTF in care ai face scufundari si ai da peste un rau adevarat care curge pe fundul marii. Asa s-a intamplat cu Anatoley si prietenii sai in timp ce se scufundau in Mexic. L-au numit „Cenote Angelita”. Este aproape de Tulum, Mexic, si crezi sau nu, este complet cu copaci si frunze plutind de-a lungul fundului oceanului.
Si asta nu pare sa fie o intamplare intamplatoare. Echipe de pe tot globul au gasit rauri subacvatice in Marea Neagra si in largul coastelor Australiei si Portugaliei.
O echipa condusa de Dr. Dan Parson de la Universitatea din Leeds a descoperit raul de pe fundul Marii Negre. Intre timp, robotii au gasit raul langa Australia. Aceste descoperiri uimitoare ii fac pe oamenii de stiinta din intreaga lume sa zbarneasca de entuziasm in timp ce cauta sa vada cum sa valorifice puterea pe care o detin aceste rauri.
6 Abisul enigmatic al oceanelor: „Zona crepusculara”
Exista un taram eteric sub suprafata intre 650 si 3.500 de picioare (198 si 1.067 m). Este un peisaj intunecat si rece, neatins de lumina soarelui. Acum coborati in zona crepusculara, unde lumina scade si abunda misterele.
Porniti-va in aceasta calatorie in necunoscut, unde zona crepusculara a oceanului ne face semn cu farmecul sau bioluminiscent si explorati vastele mistere care se afla dedesubt.
Proiectul Ocean Twilight Zone este un grup de oameni de stiinta care incearca sa inteleaga secretele acestei zone oceanice. Zona crepusculara prezinta ingeniozitatea naturii. Deoarece exista atat de putina lumina, multe creaturi isi creeaza propria lumina pentru a atrage mancare, ca in Finding Nemo . In timp ce altii folosesc bioluminiscenta pentru aparare, iar alte soiuri au adaptat contrailuminarea pentru a evita sa fie vazute.
Potrivit unor studii, oamenii de stiinta cred ca zona crepusculara poate avea mai multa biomasa de peste decat restul oceanului la un loc. Zona crepusculara este o parte critica a procesului climatic global. Intelegerea acestuia arunca lumina asupra apei, nutrientilor si ciclurilor carbonului.
5 Este cel mai mare termostat din lume
Desi nu ne gandim adesea la ocean ca la un super-erou al climei, acesta joaca un rol remarcabil in mentinerea temperaturii Pamantului. Imagineaza-ti marea ca un panou solar enorm, care acumula caldura, absorbind si disipand energia soarelui, in special in apele tropicale de-a lungul ecuatorului. Intre timp, pamantul si atmosfera ajuta la pastrarea caldurii, impiedicand-o sa scape in spatiu odata ce soarele apune.
Dar oceanul nu stocheaza pur si simplu caldura ca un cuptor urias, apos. Este un maestru in a impartasi aceasta caldura in intreaga lume. Fapt amuzant: aproape toate precipitatiile isi incep calatoria ca vapori oceanici! Nu este de mirare ca tropicele ploua atat de mult, deoarece aici este punctul in care absorbtia de caldura si evaporarea oceanului atinge varful.
Indepartandu-se de ecuator, curentii oceanici ocupa centrul atentiei in modelarea modelelor meteorologice. Acesti curenti sunt condusi de vanturile de suprafata, diferentele de temperatura, rotatia Pamantului si chiar gravitatia lunii care urmareste liniile de coasta. Actionand ca o banda transportoare, acesti curenti transporta apa calda si precipitatii de la ecuator catre poli, in timp ce aduc apa rece inapoi in regiunile tropicale pentru a incepe ciclul de la capat.
Fara acesti curenti oceanici, lumea noastra ar fi un taram al extremelor, cu temperaturi ecuatoriale arzatoare si frisoane polare de gheata, facand o mare parte a Pamantului de nelocuit.
4 Oceanul este mai bogat decat tine
Se estimeaza ca 20 de milioane de tone de aur se invarte in adancurile sale. Acum, inainte de a incepe sa faci planuri pentru aceasta avere, stii ca nu este o luare de bani usor. Daca ar fi fost, fiecare guvern din lume ar fi facut deja o piesa pentru el.
Este atat de greu de accesat, deoarece aurul care pandeste in ocean exista in concentratii minuscule la scara de parti per trilion. Pentru a o pune in perspectiva, fiecare litru de apa de mare contine doar 13 miliarde de grame de aur.
Daca aurul ar putea fi extras si am putea vinde tot acel aur, am fi vorbit de figuri uluitoare, precum figurile Scrooge McDuck. Dar sa recunoastem; nimeni nu isi va scoate fondul de pensii din ocean in curand.
Pana cand va aparea o metoda rentabila, va trebui doar sa ne satisfacem visele de aur cu povesti despre prada pierduta si povesti de la Hollywood.
3 Mistery Boops
In 1997, cercetatorii care monitorizau oceanul pentru activitatea vulcanica din sudul Pacificului, cu hidrofoane la aproape 3300 km una de cealalta, au detectat un sunet extrem de puternic si de nedumerit. Sunetul a devenit cunoscut sub numele de „The Bloop”, lasand comunitatea stiintifica uluita si curioasa.
Bloop a starnit o multitudine de conspiratii si teorii in timp ce toata lumea incerca sa dezlege misterul. Unii au speculat ca ar fi fost un exercitiu militar subacvatic clasificat sau sunetele unor nave uriase subacvatice. Altii au spus ca sunt cefalopode gigantice sau creaturi marine nedescoperite.
Echipele au plasat mai multe hidrofoane in urmatorii opt ani, deoarece au auzit bloop-uri mai frecvente. In cele din urma, au urmarit The Bloop si nu a fost vorba despre fiare mitice sau tehnologii ascunse, ci ceva complet natural – un cutremur de gheata.
2 Efectul Coriolis este un lucru real
Cand obiecte precum aerul sau apa se deplaseaza pe suprafata pamantului, ele par sa se curbe in loc sa se miste in linie dreapta. Acest lucru se intampla deoarece diferite parti ale suprafetei pamantului se rotesc cu viteze diferite. Este ca efectul de carusel la o scara mult mai mare!
In emisfera nordica, obiectele care se misca spre nord par sa se curbeze spre dreapta, in timp ce in emisfera sudica se curbeaza spre stanga. Aceasta deviatie are loc deoarece viteza lor fata de suprafata se modifica pe masura ce obiectele se deplaseaza pe planeta care se invarte. Aceasta deviere aparenta este efectul Coriolis.
Efectul Coriolis are implicatii importante. Ea influenteaza modelele globale ale vantului, creand vanturi predominante, cum ar fi alizeele si vestul. De asemenea, afecteaza curentii oceanici si chiar traseele de zbor ale avioanelor. Intelegerea efectului ne ajuta sa navigam in sistemele dinamice ale planetei noastre.
1 Oceanul este un acumulator
Ati auzit de The Great Pacific Garbage Patch (GPGP)? Este cea mai mare dintre cele cinci zone de acumulare de plastic care bantuie oceanele noastre, plutind intre Hawaii si California. In fiecare an, pana la 2,66 milioane de tone (2,41 milioane de tone metrice) de plastic ajung in mare, iar peste jumatate din acestea nu se scufunda niciodata.
Acest gunoi calatoreste incet pana cand in cele din urma se alatura vortexului de gunoi lent, involburat. Peticele se intinde pe o suprafata uimitoare de 0,62 milioane de mile patrate (1,6 milioane de kilometri patrati), piticesc Texas si Franta la un loc.
Multe companii lucreaza pentru a-l curata, dar suma adaugata anual face din aceasta o lupta fara sfarsit. Din fericire, la inceputul acestui an, oamenii de stiinta din Australia spun ca au descoperit un mucegai care poate descompune plasticul in 140 de zile. Sa speram ca poate fi folosit la bun sfarsit.
