Considerata una dintre cele mai puternice si influente civilizatii ale timpului sau, Imperiul Persan a fost un centru important in regiune. Arheologia a scos la iveala putine indicii pretioase despre acest mare imperiu, dar mai multe sapaturi si studii au oferit informatii fascinante, desi limitate. Poate ca aceasta lipsa de informatii este cea care ne starneste cel mai mult interesul.
Iata o lista cu unele dintre cele mai interesante si surprinzatoare fapte despre aceasta civilizatie antica:
1. Inceputul
Imperiul Ahemenid este numit si Primul Imperiu Persan si a fost infiintat de Cirus cel Mare in anul 550 i.Hr. Se spune ca imperiul a cuprins Balcanii in vest si s-a intins pana la Valea Indusului in est, acoperind o suprafata de aproximativ 5,5 milioane de kilometri patrati.
Ceea ce a facut acest imperiu diferit de celelalte a fost acceptarea sa de oameni de origini si credinte diferite. Oamenilor li se permitea sa-si practice religia fara a fi discriminati, iar aceasta toleranta a atras multi cetateni din locurile din apropiere. Alte regate nu au acordat o asemenea libertate in aceasta epoca.
Dupa caderea Imperiului Ahemenid, au urmat alte cateva imperii de succes, in special partii si sasanitii. Imperiul Parth a fost fondat de Arsaces I al Partiei, conducatorul tribului Parni, si a durat din 247 i.Hr. pana in 224 d.Hr. Sub parti, imperiul a fost o putere politica si culturala semnificativa.
Inainte ca cuceririle islamice sa schimbe chipul Persiei in secolul al VII-lea, ultimul mare imperiu persan a fost Imperiul Sasanian. Stapanirea lor a inceput dupa caderea partilor si a durat pana in 651 d.Hr. Multe forme de arta islamica timpurie isi au baza in cultura sasanide.
2. Gradinile Persiei
Gradinile persane sunt un exemplu de arhitectura si design persan in cele mai bune conditii. Aceste gradini frumoase si elaborate au fost concepute pentru a oferi confort de conditiile meteorologice dure intr-o zona care era in mare parte desertica; verile erau calde, iar iernile erau reci.
Pasargadae, prima capitala a Imperiului Ahemenid, are cel mai vechi si poate cel mai elegant exemplu de gradina persana. Gradinile de la Pasargadae au fost excavate de David Stronach, care este un expert in studiul Iranului si Irakului antic si medieval.
Marginite de copaci exotici, orhidee si canale de apa, acestea erau locuri pentru intalniri sociale si timp liber pentru persi. In gradinile insesi, existau paraie captusite cu piatra in modele dreptunghiulare, iar peretii din caramida de noroi inconjurau intreaga gradina pentru protectie.
Cuvantul „paradis” provine din vechiul cuvant persan pardeiza, care se traduce prin „un zid in jur”, ceea ce inseamna ca a fost folosit pentru a descrie un spatiu inchis. Intr-adevar, gradinile ar fi fost un paradis – o oaza – pe vremea lor. Dupa cuceririle islamice, principiile de design ale acestor gradini au fost imbinate cu arhitectura islamica pentru a crea gradinile islamice clasice.
Cu toate acestea, gradinile din caramida de noroi necesita multa intretinere datorita naturii lor fragile si, ca urmare, foarte putine gradini au supravietuit.
3. Carta drepturilor
In 1776, Statele Unite au adoptat Declaratia de Independenta, oferind oamenilor anumite drepturi inalienabile prin nastere. La scurt timp dupa aceasta, Revolutia Franceza a vazut crearea Declaratiei Drepturilor Omului si Cetateanului in 1789, bazata pe principii similare. In timp ce aceste doua evenimente au marcat inceputul drepturilor omului in lumea moderna, Imperiul Persan adoptase o Carta a Drepturilor cu 2.000 de ani inainte.
Cirus cel Mare dorea ca oamenii din regatul sau sa aiba drepturi egale si libertate de a-si practica religia. Un artefact numit Cilindru Cyrus a fost gasit printre ruinele babiloniene in 1879. Avea 22,5 centimetri (8,85 inchi) lungime si era facut din lut copt. Pe cilindru sunt gravate gandurile lui Cyrus cu privire la libertatea rasiala, lingvistica si religioasa. De asemenea, arata generozitatea sa fata de babilonieni pe care i-a invins in 539 i.Hr. pentru a-si intemeia propriul imperiu.
El a fost salutat ca un mare patron, sprijinind oamenii si imbunatatindu-le viata, dar unii critici sustin ca cilindrul a fost o glorie a marelui rege si ca actiunile sale au fost pentru a-i linisti pe zei mai mult decat pentru a-si ajuta poporul. Cu toate acestea, arheologii si istoricii sunt unanim de acord ca artefactul este intr-adevar o reprezentare frumoasa a istoriei persane.
4. Drumul Regal
Darius cel Mare a construit o autostrada care leaga Imperiul Persan de la Susa la Sardes. Scopul sau a fost sa asigure o comunicare lina si rapida in vastul imperiu.
Distanta dintre granitele de vest si de est era de 1.700 de mile; a fost nevoie de 90 de zile pentru calatorii pe jos sa mearga pe lungimea drumului si doar noua zile pentru curierii calare. Caravanseraiul, sau avanposturile regale, au fost infiintate de Darius cel Mare de-a lungul drumului pentru calatorii pe jos. Oamenii care parcurgeau acest traseu erau cunoscuti ca caravaneri, de unde si numele avanposturilor. Aceste caravanserai au devenit in curand noduri pentru comert, comert si schimb de informatii.
5. Covoare persane
Persii au fost adesea supusi vremii aspre, mai ales iarna. Pentru a lupta impotriva frigului, membrii tribului persan, care erau in mare parte nomazi, au tesut covoare si covoare ca o necesitate. Pe masura ce imperiul s-a consolidat si comertul a crescut, aceste covoare au devenit o forma de arta. Modelele si modelele lor versatile au facut covoarele populare si, in curand, au fost un export important.
Se estimeaza ca fabricarea covoarelor a aparut in urma cu aproximativ 2.500 de ani si, cu fiecare cucerire sau invazie, stilul covoarelor si covoarelor s-a schimbat. Cirus cel Mare a fost atat de uimit de frumusetea desenelor si modelelor de pe covoare incat si-a avut mormantul din Pasargadae, langa Persepolis, acoperit cu covoare si covoare.
Cel mai vechi covor cunoscut care a fost descoperit a fost in Muntii Altai din Siberia. Pamanturile inghetate ale Siberiei au ajutat la conservarea covorului si ne ofera o perspectiva asupra abilitatilor care existau in vremuri stravechi. Modelele de pe covor arata ca teserea covoarelor a progresat dincolo de modelele simple. Covorul este acum expus la Muzeul Ermitaj din Sankt Petersburg.
6. Vopseaua Murex
Cea mai scumpa si mai pretuita posesie a persilor a fost un colorant violet obtinut din scoici de murex. Cojile contineau un colorant roscat-violet, obtinandu-si culoarea din continutul ridicat de bromura. Era un articol rar si costisitor. Regatul persan si alte familii bogate erau intr-o cursa pentru a-l obtine, deoarece utilizarea sa principala era colorarea hainelor ceremoniale.
Vopseaua era cunoscuta si sub denumirea de purpuriu tirian si, deoarece culoarea era asemanatoare cu cea a sangelui coagulat, iar persii credeau ca o astfel de culoare are o semnificatie divina, erau dornici sa o tina departe de restul populatiei. Chiar si alternativele cu culori violet similare au devenit scumpe datorita popularitatii vopselei.
7. Trandafiri
Considerati un simbol al iubirii si al prieteniei, trandafirii au fost un cadou din Persia pentru intreaga lume. Ei au ramas nativi din Persia si teritoriile ei din apropiere pentru o lunga perioada de timp. Trandafirul persan galben a fost primul soi de flori care a fost comercializat, ajungand la Viena candva in secolul al XVI-lea. De acolo, incet a castigat importanta in Europa si in lume pentru culoarea si parfumul sau.
8. Animale de companie
Persii erau foarte pasionati de arici si caini. Aricii erau tinuti in case ca protectie impotriva daunatorilor si furnicilor. Aricii domestici au fost interzisi dupa cuceririle islamice, dar oamenii erau dispusi sa plateasca o suma uriasa in taxe pentru a-si pastra aricii domestici. Un alt animal de care persii ii placeau era cainele, iar rasele de caini exotici erau pastrate pentru noroc. Cainii erau hraniti si pretuiti de persi si considerati sacru.
9. Pregatirea militara
Pregatirea militara a fost un aspect esential al vechiului Imperiu Persan. Baietii persi aveau sa primeasca pregatire militara intre cinci si 20 de ani, deoarece imperiul avea nevoie de o armata mare pentru a-si apara granitele vaste. Se crede ca marimea armatei regelui este de peste 100.000, ceea ce ar fi facut-o cea mai mare armata a acelei epoci.
Armata persana a fost prima care a adoptat uniforme asortate pentru toti soldatii sai. Fiecarui soldat i se dadea o uniforma standard. Puterea armatei consta in abilitatile superioare de calarie ale oamenilor sai, iar aceasta cavalerie puternica le-a permis sa cucereasca marea suprafata a Asiei de Vest.
In cadrul armatei se aflau soldati de elita numiti Nemuritorii sau „tancurile umane”. Asta pentru ca fiecare Nemuritor era echipat cu urmatoarele arme: un arc si sageti, o sulita, o sabie, armura si un scut. Se credea ca in total sunt in jur de 10.000.
10. Cazul curios al reginei Atossa
Regina Atossa era fiica lui Cirus cel Mare si a sotiei sale Cassandane si sotia lui Darius cel Mare. Ea suferea de cancer la san si i s-a indepartat un nodul la san. Ea a supravietuit operatiei si a fost probabil prima persoana din istorie care a fost documentata ca a suferit si a supravietuit bolii. Mai tarziu in viata, ea l-a ajutat pe Xerxes I, fiul ei cel mare, sa devina urmatorul rege al Persiei. Sprijinul ei a fost cel care l-a ajutat pe Xerxes sa castige coroana, deoarece nu era fiul cel mare al lui Darius.
11. Cucerirea lui Alexandru
Alexandru cel Mare a fost un mare admirator al lui Cirus cel Mare, dar el a spart in cele din urma suprematia Imperiului Persan intr-o campanie decisiva care a durat 10 ani. Victoriile sale in Anatolia, Issus si Gaugamela au redus substantial puterea persilor. Darius al III-lea a fost rasturnat, iar Imperiul Persan a intrat sub stapanire macedoneana.
Dupa moartea lui Alexandru, a avut loc o mare lupta pentru putere asupra regatului sau. Succesorii sai nu au fost suficient de puternici pentru a pastra controlul asupra imperiilor si, in cele din urma, partii au preluat controlul asupra nord-estului Iranului. Astfel a inceput epoca partilor.
12. A Grim Festival – Macelul Magilor
Persii au comis unul dintre cele mai vechi holocauste din istoria inregistrata. Magii erau preoti imigranti care traiau in Persia si isi urmau propriile seturi de credinte si practici. Preotii magi au fost tinuti in curtile regale si au jucat un rol esential in multe ceremonii importante.
Cu toate acestea, Darius I si nobilul sau i-au facut tapi ispasitori intr-un complot politic. Dupa ce au adunat sprijinul poporului persan, ei i-au macelarit pe toti magi in curtile si strazile regale, stergandu-i peste noapte. Ceea ce este intrigant este ca in fiecare an, evenimentul a fost sarbatorit ca sarbatoare anuala – Macelul Magilor.
13. Podgoria originala
Persia este adesea privita ca locul de nastere al vinului. Vinificatia a fost populara in Iran chiar inainte de imperiile babiloniene sau ahemenide, iar sapaturile din diferite orase antice persane au scos la iveala borcane din epoca neolitica (inca din 5000 i.Hr.) cu dovezi de acid tartric ridicat. Acesta este un indiciu ca lichidul din interiorul borcanului a fost facut din struguri.
Orasul Shiraz a fost un centru pentru productia de struguri si vin si exista dovezi ale cultivarii strugurilor in oras datand din 2500 i.Hr. Celebrul poet Hafez a imortalizat vinul Shiraz in scrierile sale. In Imperiul Parth, vinurile facute in orasul Ramian din nordul Iranului erau si ele foarte faimoase.
14. Comert prin Canalul Suez
Faraonul egiptean Necho poate fi creditat pentru construirea unei versiuni anterioare a Canalului Suez in 600 i.Hr., dar proiectul a fost abandonat cand canalul era doar pe jumatate finalizat. Darius I, unul dintre numerosii regi ai Imperiului Ahemenid, a dorit sa stimuleze comertul dintre Egipt si regiunile Golfului, asa ca, dupa consultarea expertilor sai, a initiat constructia canalului ramas care avea sa faca legatura intre Nil si Marea Rosie. Constructia a fost finalizata in jurul anului 500 i.Hr. si el a numit-o Canalul Darius.
Canalul Darius a acoperit un traseu similar cu actualul Canal Suez care incepe din Delta Nilului si traverseaza Lacul Amar in apropierea portului Suez. Avea 50 de metri latime si a incetat sa functioneze in anul 8 d.Hr.
15. Palatul Persepolis
Darius a avut o viziune de a construi un complex de palat luxos care sa-i permita sa distreze oaspetii in masa. Asadar, in 520 i.Hr., a inceput constructia Persepolisului in regiunea de sud a Iranului. Dupa moartea sa, succesorii sai au finalizat constructia, iar palatul a durat aproximativ 200 de ani.
Intregul palat a fost realizat din lemn, inclusiv grinzi speciale de cedru transportate din Liban. Aceste grinzi ar putea sustine o greutate mare, distribuind-o in mod egal in intreaga structura. In plus, 36 de stalpi de lemn au fost folositi pentru a sprijini acoperisul complexului mare de holuri al palatului. Sala palatului putea gazdui 10.000 de oaspeti.
Exista multe mituri cu privire la modul in care palatul si-a luat numele; unii cred ca a fost numit dupa orasul Persepolis, in timp ce altii l-au numit „complexul palatului din Parsa”, care era o provincie persana. In 331 i.Hr., palatul persan a fost ars din temelii cand Alexandru a invadat.
16. Regii Regilor
Conducatorii persani au dezvoltat un gust pentru extravagant, care era evident in alegerea hranei si a imbracamintei si in stilul lor de viata. Regii persani purtau pantaloni numiti pijamale care erau confectionati din materiale fine precum matasea, pielea si lana si erau decorati cu broderii detaliate pentru a adauga o nota regala.
Toti vechii conducatori persani au adoptat titlul Xsayathiya Xsayathiyanam care se traduce prin „regi ai regilor”. Motivul din spatele acestui lucru a fost dorinta lor de a exercita controlul asupra tuturor subiectilor si, de asemenea, i-a facut superiori altor conducatori de provincie care erau numiti satrapi. Aceasta traditie a inceput cu Cirus cel Mare si a continuat pana in epoca medievala.
17. Multistatal si multicultural
Imperiul Ahemenid era un adevarat taram multistatal cu patru capitale: Babilonul, Susa, Pasargadae si Ekbatana. Regatul a fost impartit in continuare in numeroase provincii, fiecare avand propriul sau conducator provincial numit satrap. De obicei, satrapul era ales de rege sau de un nobil, iar ei erau responsabili de mentinerea decorului si a ordinii in provincie. Fiecare satrap avea, de asemenea, oficiali guvernamentali, cum ar fi detinatori de evidente, chaperi si generali care lucrau sub ei.
Regatul Persiei gazduia oameni de mai multe nationalitati si religii. Sub conducerea sa, regele Darius a permis cetatenilor sa-si practice alegerea religiei si a promovat, de asemenea, unitatea culturilor.
18. Lingvistica persana
In general, se crede ca in Imperiul Ahemenid, oamenii vorbeau si scriau in persana veche. Vechiul dialect persan avea asemanari cu sanscrita si avestan, limba scrierilor si sulurilor zoroastriene. Cu toate acestea, dupa ce Imperiul Ahemenid a fost infrant, dialectul nativ s-a schimbat in persanul mijlociu, numit si Pahlavi.
Pahlavi a fost vorbit pe scara larga in provincia Pars, dar foarte putine exemple de literatura pahlavi supravietuiesc astazi. Dupa invazia araba, a fost necesar ca oamenii sa poata vorbi araba, dar si atunci pahlavi era vorbit local. Mai tarziu, dialectul Pahlavi a evoluat in persana moderna sau farsi. Farsi este vorbit si astazi si este limba nationala a Iranului. In Afganistan, se numeste Dari, in timp ce in Tadjikistan si Uzbekistan este scris folosind alfabetul chirilic.
Ghazals sunt poezii persane. Cele mai importante parti ale acestor poezii sunt introducerile lor, care celebreaza adesea vinul, dragostea si natura. Aceasta forma de poezie a fost utilizata pe scara larga la ocazii ceremoniale si in timpul festivalurilor.
19. Parenting strict
Clasele nobile din Persia antica aveau politici parentale foarte stricte. Se crede ca baietii tineri nu si-au putut intalni si nici macar sa-si vada tatii pana la varsta de cinci ani. Ulterior, parintii ii inscriu pe baieti intr-un regim strict de antrenament care se concentra pe invatarea lor a trei abilitati principale: calarie, folosirea arcului si spune doar adevarul. Ei urmau sa urmeze aceasta pregatire pana la varsta de 20 de ani, cand urmau sa-l continue cu o pregatire militara riguroasa pentru inca patru ani.
20. Fortele Armate
Istoricul grec Herodot descrie modul in care baietii persi (in mare parte apartinand clasei de elita) au fost antrenati pentru lupta pana la varsta de 20 de ani. Insa un alt istoric, Strabon, descrie pregatirea militara ca durand pana la varsta de 24 de ani si spune ca instruirea a fost oferita pentru fiecare om, indiferent de clasa lui. Strabon mai explica ca grupuri de 50 de soldati erau de obicei controlate de fiul unui ofiter nobil. Fiecare soldat va fi inrolat in Armata Nationala Persana pana la varsta de 50 de ani in timp de pace si razboi.
Un alt filozof grec, Xenofon, afirma ca armata persana avea un total de 120.000 de soldati persani. Filosoful Herodot mai afirma ca armata persana a mentinut un aspect imaculat, fiecare soldat imbracat intr-o uniforma identica, practica neobisnuita in vremurile stravechi.
De fapt, se crede ca Cyrus al II-lea le-ar oferi pelerine nobililor, precum si functionarilor de rang putin inferior. Pelerinele au fost realizate din cea mai fina tesatura si au venit in diferite culori, cum ar fi violet, purpuriu si rosu inchis. Se crede ca pelerinele au fost folosite pentru a mentine uniformitatea aspectului in randul soldatilor.
Soldatii din armata persana au fost impartiti in regimente de 1.000 de soldati, cunoscute si sub numele de hazaraba. Un total de 10 hazaraba au fost combinate pentru a forma baivaraba si au actionat ca garzile regale ale regelui. Ei au primit si numele de amrataka, care se traduce prin „nemuritor”. Asta pentru ca numarul soldatilor va ramane intotdeauna la 10.000. Daca un soldat a fost ranit sau s-a imbolnavit, el ar fi imediat inlocuit cu un alt candidat sanatos.
In cele din urma, Herodot afirma ca baivaraba avea imbracaminte si armura frumoase. Soldatii purtau ornamente de aur, iar uniforma lor era alcatuita din pantaloni si tunici frumos tesute, acoperite cu o haina de zale asemanatoare solzilor de peste. Pentru armura si armament, aveau sulite mici, sabii mici, arcuri rigide cu sageti din trestie si scuturi de lemn pentru protectie. Femeile si servitorii lor ii urmau peste tot in trasuri pline cu mancare, haine si alte provizii.
21. Structura politica
Imperiul Persan a crescut rapid sub stapanirea lui Cirus I. Dupa moartea acestuia, fiul sau Cambises al II-lea a preluat tronul si a continuat expansiunea. Odata cu extinderea a venit si cerinta pentru o structura administrativa formala, iar aceasta a fost implementata de regele Darius I.
In cadrul acestei structuri administrative oficiale, aproximativ 20 pana la 30 de lideri provinciali au fost numiti de Darius. Acesti lideri provinciali erau numiti satrapi si proveneau de obicei din familii nobile persane. Satrapii erau responsabili pentru mentinerea legii si ordinii in regiunea lor si, de asemenea, pentru punerea in aplicare a legilor si impozitelor impuse de rege.
Pentru a preveni folosirea gresita a puterii, Darius a introdus si un sistem de control care a ajutat la mentinerea satrapilor in ordine. Au fost efectuate audituri regulate de personalul regal din fiecare provincie satrap pentru a monitoriza satrapii si pentru a asigura operatiuni bune.
22. Satrapi
Un satrap a fost un guvernator provincial al vechilor imperii median si ahemenid. Membrii familiei regale sau ai nobilimii persane au primit, in general, functia de satrapi, precum si ca guvernatori ai regelui. Darius I a fost cel care a impartit imperiul in provincii numite satrapii si a stabilit 20 de satrapii cu tributul lor anual. Satrapii erau sefii administrativi ai acestor provincii. Datoria lor principala era sa colecteze si sa implementeze taxe si se bucurau, de asemenea, de autoritatea judiciara suprema. Ei erau responsabili de securitatea interna si de intretinerea armatei.
23. Zoroastrismul
Zoroastrismul este una dintre cele mai vechi religii din lume si este practicata si astazi. Este o religie veche pre-islamica din Iran, care probabil a aparut acum aproximativ 4.000 de ani. In India de astazi, descendentii persilor zoroastrieni sunt cunoscuti sub numele de Parsi.
Zoroastrismul a jucat un rol foarte important in modelarea Persiei. A fost fondata de profetul iranian Zarathustra si a fost considerata religia de stat a trei mari dinastii persane. Fondatorul Imperiului Persan Ahemenid, Cirus cel Mare, a urmat zoroastrismul si a condus dupa legea zoroastriana Asha, adica adevarul si dreptatea, dar nu a impus zoroastrismul supusilor sai non-iranieni. El le-a dat libertatea de a-si practica propria religie. Focul este simbolul zoroastrismului, in timp ce focul impreuna cu apa este considerat un simbol al puritatii. Lacasurile de cult zoroastriene au fost numite temple ale focului.
