Rabdare, diplomatie, grija, dragoste, inteligenta, tactici psihologice demne de cei mai rafinati strategi, cu toate sunt amestecate de parinti in mixul relatiei cu copilul lor adolescent. Iar atunci cand nenumarate mituri zburda libere prin lume, complicand si mai tare relatia complexa, densa dintre „cele doua tabere”, cine se mai mira ca notiunea de conflict intre generatii a devenit un stereotip? Vom incerca sa enumeram cele mai comune mituri la adresa adolescentului si a relatiei cu parintele sau, spre o mai buna comunicare intre acestia.
Adolescentii nu se pot intelege cu parintii
Multi parinti reclama faptul ca intre ei si adolescentii lor se afla o punte greoaie, uneori de netrecut. Ca toate incercarile lor de a o traversa se lovesc de refuzul mut al fiului/fiicei, care prefera sa se inchida in camera, respingand violent orice tentativa de apropiere. E adevarat, exista tineri „de neinteles”, dar majoritatea adolescentilor isi doresc sa stabileasca o relatie echilibrata, calda cu parintii lor. Un dialog deschis, in care opiniile adolescentului sunt admise si chiar cautate, iar hotararile care privesc viitorul acestuia sunt luate de parinti pentru si alaturi de el, poate sterge complet uratul mit al neintelegerilor eterne dintre adolescenti si parintii lor.
Adolescentii nu au chef sa vorbeasca cu parintii
Acest mit il oglindeste fidel pe cel promovat de tineri, conform caruia parintii refuza cu incapatanare sa ii asculte. Problema este tot comunicarea deficitara, din registre diferite, la care apeleaza ambele parti. In realitate, adolescentii doresc sa isi impartaseasca gandurile, emotiile si temerile cu parintii, dar nu reusesc sa nimereasca notele potrivite. Iar atunci cand fragila punte a comunicarii aluneca si mai mult la vale, iar tinerii au impresia ca nu sunt ascultati, au tendinta de a deveni impenetrabili, revoltati si taciturni, conferind tocmai impresia opusa: ca nu sunt interesati, sub nicio forma, de vreun dialog cu parintii lor.
Adolescentii nu vor sa petreaca timp cu parintii
Multi parinti sunt convinsi, din pacate, ca tinerii nu au nicio clipa intentia de a petrece timp pretios in compania lor, singurii alaturi de care se simt bine fiind prietenii si colegii de scoala. In realitate, adolescentii isi doresc activitati alaturi de parintii lor si tanjesc de multe ori dupa afectiunea si linistea din intimitatea caminului. In acelasi timp insa, ei acorda o importanta la fel de mare prietenilor, iar atunci cand cele doua interese se ciocnesc, au tendinta de a acorda prioritate gastii, fiind convinsi de faptul ca familia mai poate astepta.
Adolescentii isi mint mereu parintii
Dorinta imperioasa de a proteja fragilul adolescent, abia desprins in zbor in valtoarea lumii, ii poate impinge pe parinti spre o viziune distorsionata a realitatii. Atunci cand prevederea se transforma in suspiciune, cele mai banale argumente ale adolescentului pot capata iz de minciuna cusuta cu ata alba. E adevarat, tinerii au tendinta de ascunde anumite fapte, mai ales atunci cand au de-a face cu un adult autoritar, dar in momentul in care sunt priviti constant cu neincredere, in ciuda sinceritatii lor, invata ca adevarul nu are nicio valoare, si ca miunciuna e cea mai buna arma pentru a obtine ceea ce isi doresc. Adolescentii nu isi mint mereu parintii, iar atunci cand o fac in mod repetat, din pacate, este pentru ca nu au fost crezuti la timp.
