Aceasta relatie la limita dintre ura si iubire, prietenie si dusmanie pe care o vedem la Tom si Jerry cred ca fiecare frate/sora a simtit-o pe pielea lui/ei. Este genul de relatie pe care nu o poti avea cu oricine si pe care te bucuri ca o ai, chiar daca uneori nu pare asa. Fratii/surorile sunt singurele persoane cu care acum te certi, iar in secunda 2 va imbrațișați si va purtati ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
Relatia dintre frati/surori este unica si speciala. Un frate/o sora reprezinta persoana pe care te poti baza, dar tot odata persoana care mereu va va fi alaturi chiar daca va certati si va contraziceti mereu. Este persoana care va cunoaste si partile bune si partile rele. Este persoana cu care imparti momente mici si mari, momente importante, momente vesele, dar si momente triste, persoana cu care pur si simplu imparti.
Singur la parinti. Mai bine sau mai rau?
Probabil cei care sunt singuri la parinti vor spune ca cel mai bine lor le este. Si aici ca in oricare alta situatie exista avantaje si dezavantaje. Atunci cand esti singur, atentia parintilor este doar a ta si ai parte de mai multe lucruri materiale pe care poate nu le-ai fi avut daca ai fi avut un frate sau o sora, dar chiar si asa am intalnit multe persoane singure la parinti care si-ar fi dorit sa aibe un frate sau o sora.
Eu personal spun ca nu este bine sa fii singur la parinti in primul rand pentru ca am o sora mai mica si sunt tare fericita ca o am. Pot face aceasta diferenta cu usurinta pentru ca o perioada si eu am fost singura la parinti avand in vedere ca eu sunt sora mai mare. In al doilea rand spun asta pentru ca atat parintii cat si bunicii mei provin din familii cu mai multi frati, iar eu de mica am observat cum se ajuta intre ei atunci cand au nevoie, cum se distreaza in momente de bucurie si cum sunt alaturi unul de celalalt in momente de tristete si mi-am dorit mereu sa am si eu pe cineva cu care sa fac asta.
Oricat de mult m-as certa cu sora mea si oricat de mult ne-am contrazice, nici o secunda nu regret ca exista in viata mea. Daca ea nu ar fi fost poate as fi avut mai multe lucruri materiale doar pentru mine, dar totodata viata mea ar fi fost monotona. Nu as fi avut cu cine sa ma cert mereu si un lucru destul de important – nu as mai fi avut pe cine sa dau vina pentru orice se strica.
Ce e cel mai haios – daca ne certam pe o anume tema si altcineva incearca sa intervina si sa ne opreasca, in mod automat ne aliem, iar acea persoana nu mai are nicio sansa. Exista o conexiune intre frati/surori pe care nu o poti intelege decat daca ai unul/una.
Cum e sa fii tu cel/cea mare dintre frati/surori?
Fratii/surorile mai mari mereu se simt responsabili de cei mici si mereu incearca sa le fie un exemplu cat mai bun, desi exista si momente in care aceasta responsabilitate te cam calca pe bataturi si tare ai vrea ca lucrurile sa fie invers, mai ales cand si tu la randul tau nu esti deloc mare, ci doar mai mare decat fratele/sora ta. Uneori vrei spatiul tau, vrei intimitatea ta, dar cu cineva mai mic pe capul tau e cam imposibil. In acele momente te enervezi si te superi, dar cu timpul aceste mici nemultumiri se duc si nu ramai decat cu amintiri frumoase, iar cele mai frumoase dintre amintiri raman cele in care va comportati mai ceva ca Tom si Jerry.
Fiind sora mai mare in mod instinctiv simt nevoia de a o proteja si de a o ajuta pe sora mea cu absolut orice are nevoie. Este drept ca de multe ori mi-as dorit ca eu sa fi fost sora mai mica si sa se poarte si cu mine cineva cum ma port eu cu sora mea, insa imi trece repede si asta pentru ca e tare frumos sentimentul pe care il ai atunci cand tu reusesti sa inveti pe altcineva ceva si cand vezi ca cineva chiar tine cont de parerea ta si ca iti asculta sfaturile. Cu siguranta fratii/surorile mai mari inteleg ceea ce spun mult mai bine decat fratii/surorile mai mici sau cei care sunt singuri la parinti.
