Expresiile Krautrock sau German Rock au doua lucruri in comun: ceea ce au incercat sa descrie nu avea aproape nimic rock si germanii vremii nu voiau sa stie nimic despre ele.
David Stubbs intelege acest lucru si isi incepe aproape cartea Zilele viitoare. The Krautrock (The Black Box) scuzand/justificand subtitrarea. Pana la urma, acele grupuri germane care s-au nascut la inceputul anilor ’70 nu s-au numit nimic, nu se considerau parte din nicio Miscare. Poate din acest motiv, din cauza acestei lipse de autodefinire, acea denumire sincer derogatorie conceputa de englezi (Kraut aplicat germanilor devine ca francezul nostru aplicat francezilor), a ajuns sa dainuie.
Cartea explica asa cum trebuie: plecand din Germania postbelica, de la miracol, de la americanizare sau de la tacere despre istoria ei recenta si cumplita, atat in dezastrul provocat, cat si prin dezastrul suferit. Fara aceste elemente este imposibil de inteles cum s-ar putea naste o muzica care a fost in mare masura o atitudine si de ce influenta ei a durat pana acum, 40 de ani mai tarziu.
Desi bibliografia inclusa este 100% engleza (in mod normal, cartea a fost publicata in Marea Britanie), Stubbs si-a dat osteneala sa invete limba germana si a reusit sa intervieveze destul de multi dintre protagonistii acelei povesti. Nu sunt multe dar nici pe partea asta.
O padure pierduta si ceata
Panorama nu este doar larga, este si utila. Dupa o introducere contextualizanta, restul capitolelor se concentreaza pe cat mai multe grupuri. In general, compartimentarea evenimentelor globale este de obicei negativa. Nu in cazul Krautrock, pentru ca in realitate vorbim de microscene relativ izolate care s-au petrecut la Koln, Munchen, Hamburg, Dusseldorf, Berlin sau chiar Wumme, intr-un urias pustiu cetos, intr-una dintre scolile rurale abandonate ale carei comuna care era un grup: Faust.
Aceasta dispersie reala joaca in favoarea structurii grupe-capitole si arata ca nu a fost produsul unei scene situate intr-un oras, ci mai degraba un fenomen care ar putea da roade oriunde si in acelasi timp. La care contribuie descentralizarea traditionala a teritoriului. Un amanunt pe care Stubbs nu-l subliniaza este ca se baza pe o educatie muzicala aproape universala (orice scolar german de la acea vreme trebuia sa invete sa cante macar la flota) si o noua putere economica a tineretului, asa cum se intamplase in SUA in anii 50 si in Marea Britanie in anii 60.
Stubbs ierarhizeaza grupurile si, desi suna ca taurul trecut, era deja mai mult sau mai putin clar atunci. Este adevarat ca intr-un documentar (de trei ore!) pe care TV WDR l-a filmat in 1970 despre niste flautisti Kraftwerk si niste cani foarte noi, nimeni nu era sigur ca va transcende asa cum a facut-o. Dar in doar doi ani era deja relativ usor sa faci distinctii.
In primul rand si ca cei mai influenti de-a lungul timpului se afla Can, Kraftwerk si Faust. S-ar adauga scoala din Berlin in jurul lui Konrad Schnitzler sau Tangerine Dream, dar exista un capitol bun despre asta. La un al doilea nivel ar fi Neu!, Amon Duul (1 si 2), Popol Vuh, Cluster… Din nou, locul nu este atat de important, fiecare primeste o atentie similara si bine contextualizata. In acest sens, si in ciuda absentei unui index, Future Days este o buna carte de referinta despre aventura in ansamblu si despre fiecare grup sau scena anume.
O gasca fara lideri, o gasca in care toata lumea este lider
A vorbi despre trasaturi muzicale comune este aproape imposibil si asta functioneaza si in favoarea distributiei in grup. Pentru ca nu se auzea deloc sunet Krautrock. Incercarea de a gasi asemanari intre Can sau Kraftwerk este la fel de complicata pe cat pare la prima vedere. Excursii in muzica exotica sau cosmica, dadaism rupt, mecanica electronica, medii sintetizate… Krautrock a fost definit in primul rand prin modul negativ: nu era rock, nu era muzica derivata din Statele Unite. In general, aceste grupuri respectau blues-ul (pe), dar parea ridicol sa pretinzi ca o fac singuri. Pe de alta parte, ruptura culturala provocata de nazism a permis si a fortat noua muzica germana sa se reinventeze calm, fara a recurge la o traditie care fusese fie zdrobita, fie facuta inutila de regim.
Dar acele grupuri germane tind sa aiba un caracter pozitiv comun. Potrivit chiar anarhistului Irmin Schmidt, de la Can, „politicul a fost in ceea ce am facut noi, mai mult decat in cuvinte. O gasca fara lider inseamna ca toti sunt lideri, ca au aceeasi responsabilitate. Compozitorul a fost intotdeauna Can”. Intr-o masura mai mare sau mai mica, acest lucru s-a intamplat cu celelalte grupuri mentionate (inclusiv Kraftwerk, desi au semnat cu numele lor). Ideea liderului vizionar era prea asemanatoare cu cea a Fuhrer-ului si in acea Germania, sau cel putin in acea generatie, aceasta era o figura imposibila.
De aici si subtitlul The Making of Modern Germany . Krautrock a inaugurat nu doar o muzica la marginea imperialismului cultural nord-american, ci si un mod foarte diferit de a confrunta muzica si cultura. Asta impreuna cu cinematografia, un nou umor sau o noua arta, au contribuit la definirea constructiei unei alte Germanii moderne.
Poate din acest motiv primul punk nu a avut o incidenta demna de remarcat in muzica germana. Pur si simplu au sarit peste etapa glam-rock-ului cu amfetamine, la fel de neinteresanta pentru ei pe cat era rock-ul traditional pentru Krautrock si s-au lansat, asa cum reia Stubbs intr-unul dintre ultimele capitole ale cartii, in aceea la fel de necunoscuta si la fel de interesanta precum Neue Deutsche Welle. Grupuri pop Dada precum Der Plan, industriasi aproape literali precum Einsturzende Neubauten si multi altii care, uneori in ciuda lor, mostenisera acel experimentalism accesibil si acel simt politic de a face muzica pe care unii le-au perceput ca hippii (putini erau, in ciuda parului) le-au dezvoltat in ei. propriile orase cu doar zece ani mai devreme.
O atitudine care, spre surprinderea aproape tuturor, a avut o influenta universala care a trecut de la industrial la disco, de la Japonia (YMO) la Chicago (Tortoise)si inca functioneaza este unul dintre putinele ingrediente non-anglo-saxone din muzica globala.
