Simplificand nerusinat – dar doar de dragul glumei – putem spune ca “A dangerous method” este un film despre o nebuna si doi pampalai. Nefiind, totusi, doar o comedie romantica, nebuna este o femeie importanta si cat-pe-ce-uitata a inceputurilor psihanalizei europene, Sabina Spielrein, iar cei doi pampalai – nimeni altii decat controversatii Freud si Jung, care nu mai au nevoie de prezentare.

Cei care, prin “greutatea” teoriilor lor psihologice, au polarizat miscarea psihanalitica nu doar in timpul vietii lor, ci si generatii intregi dupa, pana in zilele noastre, par aici a gravita in jurul personalitatii tumultuoase a Sabinei. 

Firul epic poate fi rezumat in cateva cuvinte: rusoaica Sabina Spielrein este adusa, la 18 ani, in urma unui episod psihotic si a unei indelungate istorii nevrotice, la clinica elvetiana Burgholzli din Zurich, faimoasa in Europa la vremea respectiva. Acolo este ingrijita de insusi Jung, care o considera un subiect potrivit pentru noua metoda de terapie introdusa de Freud, “terapia prin vorbe”. Pe masura ce tratementul evolueaza, relatiile se complica si se adancesc – pe de-o parte relatia lui Jung cu Freud, pornind de la corespondenta pe baza cazului Spielrein, si pe de alta parte relatia lui Jung cu pacienta sa, care ii devine amanta.

Slabiciunile Sabinei par consecinte ale unei forte interioare imposibil de continut de constrangerile sociale ale vremii. Forta si autoritatea celor doi piloni ai psihanalizei arata, in schimb, ca niste mascari si compensari ale unor neajunsuri personale neasumate.

Jung apare coplesit de cele doua prezente feminine din viata sa, pe de-o parte sotia Emma Rauschenberg, tandra, submisiva, materna si iubitoare neconditionat, iar pe de alta parte navalnica Sabina, agresiva, solicitanta, pasionala si dominatoare. In ciuda placerilor ei erotice bizare si aparent masochiste – Sabina ii cerea amantului ei sa o agreseze si sa o “umileasca” in timpul actului sexual – Jung pare a fi cel supus, cel inrobit.

Dihotomia concreta din viata lui Jung reflecta, de fapt, imposibilitatea sa psihologica de a reuni intr-un intreg cele doua reprezentari ale feminitatii, incapacitatea de a vedea laolalta stabilitatea si pasiunea, maternitatea si erotismul, tandretea si dezlantuirea instinctuala. Asa cum facem cei mai multi dintre noi, chiar si in zilele noastre. Motivul pentru care pasiunea dispare, relatiile lancezesc, iubirea erotica devine atasament conjugal.

Freud, pe de alta parte, este coplesit de importanta propriilor descoperiri, de statutul sau de deschizator de drumuri, orbit de mina de aur a inconstientului dezvaluit. Nu este pregatit sa-si dezvolte teoria introducand elemente noi, pe care nu le-a gandit el insusi, si nici sa-si recunoasca slabiciunile si limitele. Il “dezmosteneste” pe Jung cu orgoliul ranit al unui tata care se vede pus la incercare de fiul pe care l-a crezut (sau si l-ar fi dorit) o copie fidela a sa.

Jung, pus in fata faptului de a-si asuma si explica relatia cu pacienta sa – intre timp pornita pe drumul propriu al formarii psihanalitice – incearca sa se fofileze, fugind de responsabilitatea deciziei sale. Freud, confruntat cu limitele teoriei al carei autor este, reteaza “firul” prieteniei cu Jung.

Singura Sabina este cea care pare sa aiba taria de a cere raspicat ce isi doreste, de a lupta, de a-si asuma firea proprie si situatia controversata in care a adus-o aceasta. Stie sa renunte la demnitate pentru altceva, mai important, dar o si revendica, atunci cand este cazul. Ea isi accepta responsabilitatea, dar si declina cu verticalitate ce i se atribuie pe nedrept. Intre cele trei personaje majore ale filmului, Sabina pare sa fie cea care a gasit modalitatea optima de a trai fara a-si nega nici impulsurile “intunecate” si distrugatoare ale fiintei, nici chemarile creative si umanitare.