Iata inca un ajutor dat de laboratoarele de cercetare fitoterapeutica: terapiile naturale sunt revalorificate in lume, pe scara din ce in ce mai larga, iar forta lor vindecatoare este confirmata aproape fara exceptie de studiile moderne. Odata introdus in circuitul terapeutic, acest adevarat tezaur vegetal s-a transformat intr-un repertoriu extins de veritabile medicamente, aliate de nadejde ale organismului uman in lupta cu tot felul de maladii si suferinte.

Monoterapia si terapia combinativa Poate cel mai bun exemplu de tratament naturist eficient si la indemna este cel cu tincturile din plante. Aceasta metoda terapeutica este preferabila adeseori, din doua motive: asigura o conservare mai indelungata in timp a puterii vindecatoare a extractului din planta si extrage principiile active intr-o concentratie aproape dubla fata de alte metode de preparare a remediilor naturiste. In plus, tincturile pot fi folosite, in functie de natura si vechimea afectiunii pe care o trateaza, fie ca extracte dintr-o singura planta, monoterapia, fie se poate recurge la terapia combinativa, care foloseste amestecuri de plante in cantitati diferite. Fitoterapia moderna a reusit chiar performanta de a determina exact concentratia de substanta activa existenta in diferitele plante curative, precum si cantitatea care ramne dupa tincturarea plantei si a stabilit astfel si combinatiile de tincturi cu care sa se obtina cele mai puternice efecte posibile. Desigur, ca si in cazul multor altor metode de tratament naturist folosite cu succes in prezent, terapia cu tincturi are la baza o gama intreaga de retete stravechi ale medicinei traditionale, transmise si pastrate cu grija de sute de ani, care au fost doar imbogatite si asezate pe baze stiintifice. Unii dintre fitoterapeutii traditionalisti sustin insa, cu destul de multe justificari, ca, din punct de vedere terapeutic, folosirea tincturilor nu ofera un raspuns la fel de rapid ca in cazul ceaiurilor din plante. Ei recunosc insa ca ritmul vietii moderne nu ofera celor suferinzi timpul necesar unei cure cu ceaiuri proaspat preparate si considera terapia cu tincturi ca fiind cea mai buna alternativa, indicand, pentru obtinerea unor progrese terapeutice mai rapide, tratamentele paralele, care combina cele doua metode.

Metode de preparare

Obtinerea tincturilor nu este o procedura foarte complicata, toate principiile active continute in planta putnd fi extrase daca se respecta cateva reguli simple ale tehnologiei de preparare. Tincturile sunt, de fapt, extracte hidroalcoolice obtinute prin macerarea in mod natural a plantei sau a unei combinatii de plante in alcooluri alimentare de minimum 40 grade. Dintre alcoolurile alimentare recomandate se foloseste, in principal, alcoolul rafinat (alcool extras din cartofi sau cereale) diluat cu apa in proportie de 1 : 1 in cazul alcoolului dublu rafinat, cel de 90% volum alcool. Se mai pot folosi insa, pentru tincturarea plantelor, si alte produse alcoolice destinate consumului, cum sunt votca ori rachiurile de secara si de fructe.

ATENTIE! Nu este permisa sub nicio forma folosirea alcoolului metilic sau a celui medicinal, care pot provoca afectiuni organice grave si ireversibile. Ca mod de preparare, planta destinata extrasului de principii active prin tincturare (se folosesc in general plante proaspat culese, dar extrasul se poate obtine si din planta uscata), se marunteste si se pune intr-un vas din sticla care se acopera si se asaza la soare sau intr-un loc incalzit. Vasul se umple pna la gura, dar fara ca planta sa fie indesata sau presata si se tine la caldura, in medie, circa trei saptamni, timp in care se agita zilnic, energic, prin scuturare. Dupa acest interval de timp, maceratul alcoolic respectiv se strecoara printr-un tifon impaturit in patru, care apoi se preseaza bine pentru a fi stoarse si ultimele picaturi de substanta. Licoarea se toarna in sticle de culoare inchisa (cele mai bune sunt cele brune) care se inchid ct mai ermetic, cu dopuri de pluta sau de cauciuc. Solutiile hidroalcoolice tincturate se pastreaza obligatoriu inchise ermetic, pentru ca sunt extrem de volatile si, daca sunt tinute deschise, virtutile lor tamaduitoare se pierd in scurt timp.

Cum se administreaza?

Cantitatile de tinctura recomandate pentru tratament sunt individualizate de catre medicul fitoterapeut, in functie de afectiune si de particularitatile fiecarui bolnav. Dar, in general, in terapia interna se foloseste ca doza uzuala o cantitate de 5 pna la 10 picaturi, care se administreaza in putin ceai sau apa calda, ori pe o bucatica de zahar. Pentru administrarea externa, tincturile se pot folosi terapeutic sub forma de cataplasme aplicate pe locul bolnav sau ca atare, pentru badijonarea directa a zonelor afectate.

Mic repertoar de tincturi vindecatoare Tinctura de galbenele

Preparare: la un litru de alcool de 40 grade se pun doi-trei pumni de flori de galbenele. Dupa ce se tine 14 zile la soare, maceratul se strecoara si se toarna in sticle inchise la culoare.

Extern: cicatrizant de exceptie, dezinfecteaza si vindeca arsuri, eczeme sau degeraturi, micoze (adaugata in apa de baie), iar in dilutie 2 : 1 cu apa plata (sau apa obisnuita fiarta si racita) combate gingivitele si afectiunile cavitatii bucale (sub forma de gargara), precum si leucoreea, candidoza ori infectiile cu trichomonas (spalaturi vaginale).

Intern: cte 20-50 picaturi pe zi, ca adaos in ceaiuri, trateaza infectiile bacteriene ale aparatului digestiv, gastrite si ulcere gastroduodenale, viroze intestinale si, in plus, diminueaza semnificativ efectele menopauzei.

Tinctura de propolis

Preparare: 100 g de propolis se acopera cu alcool de 60 grade si se lasa la macerat 21 de zile.

Extern: trofic, analgezic si antiinflamator recunoscut, se foloseste in afectiuni dermatologice diverse (nu se panseaza locul, ci doar se badijoneaza cu tinctura), in boli ORL de natura bacteriana, in stomatite si abcese dentare (spalaturi ale cavitatii bucale facute cu 40 picaturi de tinctura la un pahar cu apa).

Intern: 25 de picaturi pe zi luate regulat dimineata, inaintea micului dejun, regleaza tensiunea arteriala, in special daca este oscilanta, iar curele de cte 10 picaturi la jumatate de pahar cu apa administrate cu o ora inaintea meselor principale au efecte benefice in tulburarile hormonale, afectiuni pulmonare si ale sistemului nervos.

Tinctura de cimbru

Preparare: se poate folosi cimbru de gradina sau din varietatea salbatica, de la ambele utilizandu-se insa doar florile, cu care se umple o sticla de jumatate de litru fara a fi presate. Deasupra se toarna alcool de maximum 40 de grade pna ce florile sunt complet acoperite, apoi sticla se tine la loc cald si insorit timp de 14 zile.

Extern: puternic stimulator local, tinctura se foloseste cu succes in leuconevraxita, in cazul copiilor cu deficienta staturala, cu intrzieri de crestere (frictiuni ale incheieturilor, muschilor si coloanei vertebrale), pentru combaterea durerilor menstruale, a nevralgiilor faciale, a durerilor provocate de afectiuni respiratorii de tipul pleureziilor.

Intern: la adulti combate si amelioreaza majoritatea formelor de afectiuni ale tractului respirator, tuse, wheezing, astm, crup, raguseala (40-50 picaturi luate o data pe zi), iar in cazul copiilor elimina viermisorii intestinali, este antianemic si un adjuvant pretios in cazurile de tuse convulsiva (20-30 picaturi luate o singura data pe zi).

Tinctura de valeriana

Preparare: radacina plantei, spalata bine, se pune la uscat, apoi se macina cu o rsnita electrica. Cu praful rezultat se umple pe trei sferturi o sticla de jumatate de kilogram, iar restul se completeaza cu alcool de cel mult 35-40 grade tarie. Macerarea va dura 21 de zile, dupa care se strecoara si se pune in sticle brune. Se pastreaza la loc intunecos si rece.

Intern: administrarea a 20-30 picaturi de tinctura in putina apa, seara, cu o ora inainte de culcare, asigura un somn linistit si fara senzatie de somnolenta matinala, elimina stresul si sindromul hiperkinetic al picioarelor, inlatura palpitatiile si puseele de hipertensiune, nocturne si diurne.

Tinctura de sunatoare

Preparare: se macereaza la soare vreme de 21 de zile, doi-trei pumni de floare de sunatoare (proaspata sau uscata), in 750 ml de alcool alimentar rafinat. In acest timp, se agita puternic o data pe zi. Extern: este un excelent remediu impotriva nevralgiilor (frictiuni ale locurilor dureroase).

Intern: 10 picaturi de tinctura administrate o data pe zi intr-o lingura de apa trateaza eficient colecistita si hepatita A, precum si insomniile provocate de nevroze.

Tinctura de coada-soricelului

Preparare: se folosesc tot florile plantei, care se zdrobesc bine sau se toaca marunt si se pun intr-un vas de sticla larg la gura (borcan) de 800 ml, pna la jumatatea acestuia. Se toarna in vas alcool rafinat de 40 grade, pna ce trece cu un deget de stratul de plante si se lasa la soare vreme de 10 zile amestecnd din cnd in cnd, cu o lingura sau o spatula de lemn. Dupa 10 zile se completeaza borcanul pna la gura cu alcool de 60 grade si se mai lasa la macerat inca 10 zile, amestecnd, la fel, din timp in timp.

Extern: este un foarte bun cicatrizant. Se pot aplica pe eczeme, arsuri, contuzii, rani, ulceratii cataplasme cu tinctura diluata in apa.

Intern: este un excelent remediu pentru majoritatea problemelor delicate feminine, menstruatii neregulate, amenoree, dismenoree, hipermenoree, cistita, hemoroizi sau a neplacerilor ivite odata cu perioada menopauzei. Se administreaza de doua ori pe zi, dimineata si seara, inaintea meselor, cte 40 de picaturi diluate in jumatate de pahar de ceai sau de apa calduta.

Tinctura de urzica

Preparare: nu se foloseste planta in intregime, ci doar frunzele, ct de mari posibil, proaspat culese, spalate bine cu apa si tocate ct mai marunt. Se umple cam trei sferturi dintr-un vas cu tocatura de urzici si se toarna deasupra, pna la gura vasului, alcool alimentar de 40 de grade, preparat insa exclusiv din secara. Nu se va folosi alt alcool alimentar caci cel de secara contine anumiti compusi stimulenti specifici, care nu se afla in alcoolul extras din porumb sau din cartofi. Maceratul se filtreaza dupa 14 zile. Extern: un leac fara pereche folosit pentru a opri caderea parului, dar si pentru a trata o multime de afectiuni dermatologice neplacute si dureroase, cum ar fi micozele, ulceratiile, inflamatiile, eritemul, ca si bataturile si ciuperca piciorului. Tinctura se aplica repetat pe locurile afectate, iar tratamentul se continua inca 5-7 zile dupa incetarea manifestarilor bolii.

Intern: este antianemica, hipoglicemianta, are efect depurativ, diuretic si regleaza activitatea hormonala.Cu siguranta, cei mai multi dintre noi au remarcat tendinta de intoarcere la natura, orientarea catre leacurile verificate de mii de ani, aproape uitate sub avalansa de produse medicale de sinteza. Este si cazul terapiilor ce folosesc tincturi naturale